miercuri, 23 martie 2016
Despre avort.
" Glas se aude din Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi numai vrea să se mângâie de copii săi, pentru că numai sunt." (Ieremia 31,15).
Aşa îşi pângeau femeile evreice moartea copiilor, omorâţi din porunca împăratului Irod.
Dar cum văd femeile de azi pierderea copiilor săi nenăscuţi?
Groaznic este faptul, că femeia contemporană, în mod legal săvârşeşte păcatul uciderii, copilului său prin avort. Avortul este uciderea pruncilor în pântece, ceea ce se mai numeşte şi prunc-ucidere. După 18 zile de la conceperea copilului, încep a fi simţite bătăile inimiii embrionului, îşi începe activitatea sistemul sanguin. La şapte săptămâni la făt se fixează impulsurile creierului, se formează organele interne şi cele externe: ochii, nasul, buzele, limba. Deja la 12 săptămâni, când se încearcă a i se curma vaţa, fiinţa îşi exprimă dorinţa de a trăi: întoarce capul, strânge pumnii, mimează, găseşte guriţa şi suge dejeţelul.
În faţa agresivităţii, după Jerome Lejeune, profesor francez de genetică, embrionul reacţionează prin reflexe care măresc ritmul cardiac ceea ce indică emoţia intensă. "Nu ştiu dacă embrionul îşi dă seama - zice Lejeune - dar este evident, că el suferă".
Mărturii Biblice din Vechiul Testament; Proorocii Vechiului Testament inspiraţi de Duhul Sfânt, în scrierile sale mărturisesc faptul că Viaţa şi sufletul în Om, sunt aşezate de Dumnezeu încă din momentul zămislirii. Iar cuvântul zămislire, are sensul de creare a unei vieţi noi, Psalmistul David în Psalmul 50,6 ne vorbeşte despre zămislirea unei vieţi noi. Iar faptul că există un Creator care este şi dătător de viaţă, Prorocul Moise în Catrea Facerii in capitolul 1, 26-27 “ Şi a zis Dumnezeu să facem pe om după Chipul şi asemănarea noastră, … “ “Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după Chipul Lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. “
Psalmii mărturisesc că viaţa din pântecele mamei este dăruită de către Dumnezeu ,“ Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu mai alcătuit în pântecele maicii mele. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte . Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pământului. “ Psalmul 138, 14-15.
Susţinătorii avortului, sunt de concepţia, întrucât embrionul este în pântecele mamei, face parte din trupul ei, de aceea mama ar avea dreptul de a hotărâ, dacă este gata sau nu, de a deveni mamă . Conform învăţăturii Bisericii Ortodoxe , omul are suflet nemuritor din momentul zămislirii. Aceeaşi părere o împărtăşesc şi numeroşi învăţaţi laici. Un document în acest sens, este semnat de către V.A. Golicenkov, şi D.V. Popov profesori al catedrei de embriologie din cadrul Universităţii Lomonosov or. Moskova: “ Din punctul de vedere al geneticii, viaţa umană începe din momentul contopirii celulelor seminal, care formează un nucleu, care conţine un material genetic irepetabil. Iar în perioada intrauterină, dezvoltarea unei noi fiinţe umane nu poate fi clasificat ca un organ sau parte a organelor mamei. Deci este de înţeles faptul că avortul în orice stadiu a sarcinei – Întreruperea premeditată a vieţii umane, ca individ biologic.” Adică, chiar şi prima celulă a fătului uman – zigotul – este o personalitate unicat, în care se află toată informaţia omului.
În cartea Iov avem, mărturii biblice cu privire la Creator şi făptura omenească, prin aceste versete dreptul Iov, aduce căinţă lui Dumnezeu care este creatorul omului şi a întregului cosmos. “ Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit … , Aduţi aminte că mai focut din pământ şi că mă vei întoarce în ţărână. Nu mai turnat oare ca pe lapte şi nu mai închegat ca pe caş? Ma-I îmbrăcat în piele şi în carne, mai ţesut din oase şi din vine. Apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta de grijă au ţinut vie suflarea mea.” Iov 10,8-12.
Având în vedere temeiurile Scripturistice, Sfinţii Părinţi, de la Sinoadele Ecumenice, locale sau ei înşişi au stabilit Canoane (reguli) de condamnare a avorturilor. Astfel
Canonul 2 a Sfântului Vasile cel Mare; “ Aceea care omoară fătul prin meşteşugire, se supune pedepsei uciderii … ,
Canonul 91 Al Sinodului al VI- lea Ecumenic; “ Pe cele ce dau doctoriii lepădătoare de făt şi pe cele care primesc otrăvuri pierzătoare de prunci, le supunem pedepsei ucigaşului.”
Canonul 21 al Sinodului de la Ancira; “ Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul … .
Deci toate aceste canoane împotriva avortului, au temei Scripturistic, care reiese din Porunca a şasea “ Să nu ucizi.” (Ieşire 20,15).
BIBLIOGRAFIE:
1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Editura Societatea Biblică Interconfesională din România, Bucureşti 1992.
2. CANOANELE BISERICII ORTODOXE, Bucureşti 1992.
3. Preot Simeon Adrian, CĂLĂUZA CANONICĂ, Editura Cartea Ortodoxă, Alexandria – 2006.
4. Carte foarte folositoare de suflet, Editura Bizantină, Bucureşti – 2005.
5. Protoiereu Ioan Lisnic, POVĂŢUIRI DE ÎNVĂŢĂTURĂ ORTODOXĂ, Editura Labirint, Chişinău – 2001.
6. Иерей Павел Калинин, Калинина Ю.Г., ПРАВОСЛАВНЫЙ СБОРНИК О ЧАРОДИИ, Издательский отдел Армавирского Православно-социального института, 2006.
duminică, 19 februarie 2012
Mitropolitul Visarion Puiu Șef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria.
La 27 februarie se împlinesc 133 ani de la nașterea mitropolitului Visarion Puiu. Ierarh de seamă, care prin credinţa şi patriotismul său, precum şi prin realizările sale deosebite, şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii.
A desfăşurat o fructuoasă activitate plină de realizări în funcţiile de director al Seminarului din Galaţi (1909 – 1918), director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918 – 1921), Episcop al Argeşului (1921 – 1923) şi al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi (1923 – 1935), Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940) şi Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942 – 1943).
După eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutul Herţa, în posesiunea administraţiei româneşti intră şi teritoriul dintre Nistru şi Bug, numit Transnistria. În august 1941, în teritoriile eliberate de sub stăpânirea sovietică au fost restabili te organele administraţiei publice româneşti.1/
Administraţia Transnistriei era pusă sub conducerea şi supravegherea directă a Comandantului de Căpetenie al Armatei, care exercita măsurile şi dispoziţiile sale prin guvernatorul civil.
Guvernator al Transnistriei a fost numit profesorul de drept Gheorghe Alexianu, în timp ce Basarabia şi Bubcovina de Nord erau guvernate de generalii C. Voiculescu şi C. Colotescu.2/
Dacă în Basarabia, sub regimul sovietic, într-o perioadă de un an, 1940 – 1941, au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi, 48 de preoţi omorâţi sau deportaţi, în Transnistria situaţia religioasă era şi mai gravă, după un sfert de veac de prigoană şi propogandă ateistă, era numai un singur preot şi acela la Odesa.3/
Se păstra de către regimul comunist o singură biserică ce funcţiona la Odesa pentru a le arăta străinilor o dovadă de libertate religioasă în Uniunea Sovietică. Celelalte biserici din teritoriul dintre Nistru şi Bug fuseseră dărâmate sau transformate în cluburi şi magazine. Preoţii localnici au fost ucişi sau deportaţi.
La 15 august 1941, pentru a reface viaţa creştină din Transnistria se înfiinţează o Misiune Ortodoxă. Conducător al acestei Misiuni a fost numit arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar vicar, arhimandritul Antim Nica.
Primii preoţi misionari veneau din eparhiile vecine, ale Basarabiei şi Bucovinei. Lor li s-au alăturat şi cei veniţi din alte eparhii, precum şi preoţii militari conduşi de episcopul armatei Partenie Ciopron.
După împărţirea administrativ-teritorială a Transnistriei în cele 13 judeţe înfiinţate, Misiunea Ortodoxă a întărit câte un protopop spre a conduce organizarea bisericească. Pentru bisericile reparate şi casele de rugăciuni construite erau aduse din ţară obiectele necesare de cult. La tipografia Mitropoliei Basarabiei au fost tipărite în 1941, 5000 exemplare cărţi de rugăciune cu text paralel românesc şi rusesc.
La începutul anului 1942, Misiunea Ortodoxă dispunea de 285 clerici. Se cereau preoţi adecvaţi acestei misiuni, cu spirit de sacrificiu şi zel apostolic, iar, pe de altă parte, se simţea lipsă de preoţi cunoscători ai limbii ruse.
Se desfăşura o muncă de cahetizare din partea preoţilor, se organizau lecţii de cateheză şi conferinţe religioase. Munca misionară se desfăşura în biserici, şcoli şi în căminele culturale. Până la sfârşitul anului 1942, din îndemnul conducerii Misiunii, se înfiinţaseră 84 de cămine culturale care dispuneau de biblioteci. Se înfiinţează pentru localnici un Seminar Teologic la Dubăsari. Începe a se dezvolta monahizmul transnistrean, apare primul număr al revistei „Transnistria creştină”. După plecarea arhimandritului Iuliu Scriban de la Misiune, era nevoie de un conducă- tor, care să ridice şi mai mult prestigiul Misiunii şi să contribuie la îmbunătăţirea unor lucrări.
Prin decizia ministrului Cultelor de la 23 noiembrie 1942, mitropolitul Visarion Puiu era ataşat pe lângă Comandamentul de căpetenie al Armatei cu misiunea organizării bisericilor şi îndemnării spirituale a populaţiei de peste Nistru.
Mitropolitul Visarion Puiu intâmpinat în gara Odesa ,6 decembrie 1942
După instalarea mitropolitului Visarion în funcţia de conducător al Misiunii, s-au întreprins mai multe măsuri de reorganizare. S-a ales Consiliul eparhial şi conducăto- rii secţiilor administrative, culturale şi economice. Întreaga provincie alcătuită din 13 judeţe a fost împărţită în trei eparhii: Odesa, Poltava şi Tulcin.
A fost adusă în starea de locuinţă, aflată în ruină, vechea reşedinţă mitropolitană din Odesa.
Cu ajutorul personalului selectat în conducerea Misiunii, au fost organizate servicii le cancelariei, s-a creat un buget pentru funcţionari şi s-a luat la evidenţă cheltuielile.
S-a înfiinţat un cămin cu cantină pentru funcţionari şi pentru găzduirea clerului venit în deplasare. S-a întocmit un plan de activitate misionară a clerului şi lista de cărţi, necesare pentru a fi editate. La 10 ianuarie 1943 a fost reînfiinţat Seminarul Teologic de la Odesa şi Şcoala de cântăreţi. Iar pentru a se dobândi cât mai curând un număr din preoţi necesari, pentru diaconii şi cântăreţii localnici, a fost înfiinţat un curs seminarial mai redus.4/ „După cursurile de 7 luni au fost hirotoniţi 28 de preoţi localnici, cu participarea a doi episcopi de la Nicolaev.”5/
Pentru a aduce la îndeplinire obiectivele înaintate de Misiune, de organizare bisericească a provinciei şi îndrumarea spirituală a populaţiei, mitropolitul Visarion avea să menţioneze într-un raport adresat Conducătorului Statului, că are nevoie de executanţi destoinici şi mijloacele materiale necesare, „deocamdată sunt în neplăcută situaţie de a arăta că amândouă ne lipsesc astăzi în mare măsură, elementele actuale din cler fiind slabe, iar pentru tipărirea cărţilor ce ar suplini mult asemenea lipsă nu avem hârtia necesară”.
După câteva luni aflate la Odesa, mitropolitul Visarion avea să scrie despre locuitorii acestui oraş: „Populaţia din Odesa, foarte sărăcită şi tristă, abătută sufleteşte şi cu înfăţişarea îngrozită, s-ar putea împărţi în trei straturi: bătrânii rămaşi de înaintea revoluţiei din 1917, asistând la Sf. Slujbe cu lacrimi şi suspine; copii cu o sete explicabilă de a învăţa în şcoală româneşte, iar la biserică a vedea noutatea slujitorilor arhiereşti în năvăliri în adevăr mişcătoare, între care, al treilea strat e al figurilor „de apaşi” şi precum îmi spun preoţii – de părinţi cuceriţi de ideile propagandei bolşevice, care stau retraşi şi nelăsând copiii a merge la biserică ... Din punct de vedere a ordinii publice până în prezent populaţia trăind în toată libertatea pe care Guvernământul civil şi cel militar le-o sprijină prin binefaceri şi înlesniri de lucru de toată lauda”.6/
Pentru combaterea ideilor ateist-comuniste, din partea Misiunii se desfăşura o activitate prin două acţiuni: „destăvilirea bolşevizmului şi de reînviere a creştinizmului”. Se editau broşuri de învăţătură creştină şi de propagandă antibolşevi că. Se organizau conferinţe religioase pentru tineretul universitar, muncitorii din fabrici şi ceilalţi localnici explicându-le cuvântul Evangheliei şi a Puterii Divine.7/ Unul dintre cele mai importante momente a fost „blestemarea publică a bolşevizmului”. La 14 martie 1943, în Duminica Ortodoxiei. După Sf. Liturghie săvârşită în catedrala mitropolitană din Odesa, mitropolitul Visarion, împreună cu episcopii Efrem al Chişinăului şi Policarp al Izmailului, însoţiţi de un impresionant număr de credincioşi au pornit în procesiune religioasă până în „Piaţa 16 octombrie de lângă gară” pentru a săvârşi slujba Duminicii Ortodoxiei.
La această manifestare religioasă au participat autorităţile locale, consilierii diplomatici străini şi o imensă mulţime de popor.8/ Începe slujba.
Departe se aude ecoul megafoanelor: „Celor ce tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu şi susţin că lumea aceasta a luat fiinţă singură de la sine şi toate în ea se fac fără pronia lui Dumnezeu, după întâmplare – Anatema ... Tuturor celor ce au persecutat şi vor persecuta credinţa creştină, clerul şi pe credincioşii săi prin porunci, schingiuiri şi moarte de martiri – Anatema ...”.
Aceste anateme rostite de mitropolitul Visarion şi cântate de cor, îi infiora pe ascultători. S-au rostit cereri pentru cei „care pentru credinţă ortodoxă şi pentru patrie şi neam au suferit şi au fost ucişi în războaie”, pentru cei „care s-au săvârşit în adevărată credinţă şi cu blagocestie şi cu nădejdea Învierii, Veşnică pomenire!”9
Altă manifestare publică împotriva ideilor ateist-comuniste a fost săvârşită la 22 aprilie, când s-a sfinţit şi s-a redeschis biserica Universităţii din Odesa. Despre aceste manifestaţii mitropolitul Visarion avea să scrie într-un raport, la 28 aprilie 1943: „Biserica din cuprinsul Universităţii, restaurată din îndemnul meu, cu multă bunăvoinţă a Rectorului Dr. P. Ceasovnicov, sprijinită material de Guvernământ şi de însuşi profesori şi o parte din studenţime, aceasta fiind a doua manifestaţie publică antibolşevică făcută de astădată prin cea mai înaltă instituţie culturală din Odesa, cu deosebit răsunet în populaţia acestui oraş”.10/
Serviciul Divin săvârşit de mitropolitul Visarion Puiu pe câmpul de luptă
Se simţea o lipsă acută de preoţi. De aceea, Şeful Misiunii nu înceta a face demersuri către Sf. Sinod, Ministerul Cultelor, Guvernatorul Civil şi Conducătorul Statului pentru completarea localităţilor cu preoţi.
Arată, că sub conducerea Misiunii sunt 461 preoţi, iar „în întreaga provincie sunt 1292 comune cu 2468 sate, ceea ce înseamnă că avem numai un sfert din numărul preoţi- lor pe care populaţia îi cere atât de stăruitor şi care ar alcătui cele mai bune eleme nte de învăţătură sufletească a populaţiei locale”.11/
În scrisorile adresate Mareşalului Ion Antonescu, în iunie 1943, mitropolitul Visari- on scria: „Rugându-vă din nou să binevoiţi a decreta mobilizarea preoţilor din Moldova şi Basarabia dintre care să se aleagă apoi elementele destoinice a veni şi a lucra misionarizm în Transnistria”.
Într-un alt demers se menţiona: „Vă supunem propunerea să aprobaţi mobilizarea, pe vreme de un an a 330 preoţi, 165 pot fi din eparhiile Moldovei, deci cunoscători numai a limbii române, iar restul 165 preoţi din eparhiile Basarabiei care să cunoască şi limba slavonă”.12/
Sub conducerea mitropolitului Visarion, Misiunea Bisericească din Transnistria şi-a extins activitatea şi asupra operelor de binefacere contribuind la ajutorarea azilelor de copii, de bătrâni şi de orbi, şi a cantinelor pentru săraci. Se acorda sprijin consolidării ajutorului pe care parohiile îl dădeau gratuit imensei mulţimi de săraci. Cu prilejul Sf. Sărbători a Naşterii Domnului şi a Învierii, mitropolitul Visarion îl ruga pe Mareşalul Ion Antonescu, ca din partea autorităţilor să se acorde amnistie pentru unii deţinuţi. A mijlocit cu un ajutor material în bani şi alimente pentru cele „51 familii cu 108 suflete, îngrămădite de bolşevici în 3 blocuri lângă mitropolie, aflate în cea mai cumplită sărăcie”.13/
Pentru bunul mers al dezvoltării Bisericii din Transnistria, din iniţiativa Şefului Misiunii s-au înfiinţat câteva ateliere în care se lucrau obiecte necesare cultului religios: iconiţe, cruciuliţe ş.a. În tipografia Misiunii s-au tipărit nenumărate cărţi cu caracter religios, cărţi de rugăciune, calendare care au fost împărţite gratuit populaţiei din Transnistria.14/
În spaţiul dintre Nistru şi Bug situaţia monahizmului era următoarea: mănăstirea Sf. Panteleimon de lângă Odesa; mănăstirea Sf. Adormiri de la Bolşoi Fontan; mănăstirea Sf. Treime din Balta. În judeţul Râbniţa existau: schitul Lipeţcoe, ai cărei slujitori duceau o luptă împotriva inochentizmului; mănăstirea Berşad, din iniţiativa stareţului acestei mănăstiri, ieromonahul Varlaam Chiriţă, se edita foaia religioasă „Duminica” şi schitul Păsăţele. În judeţul Dubăsari se înfiinţase mănăstirea Sf. Antonie, existau încă două mănăstiri de maici la Odesa; Sf. Arhanghel Mihail şi Sf. Maria Magdalena.12/
În ultimele luni ale anului 1943, în oraşul Odesa activau 28 biserici, Misiunea avea sub îndrumarea sa „617 preoţi din cei 2000 necesari pentru Transnistria”.15/
Într-o cuvântare rostită la Odesa, în octombrie 1943, în faţa unor refugiaţi de pe Don şi din Kuban, mitropolitul Visarion arăta scopul urmărit de Misiunea pe care o condu- cea: „Nu ştiu cum vor fi împrejurările următoare, adică vom rămâne noi românii, pe aici sau va reveni stăpânirea rusească şi nici nu ne-am călăuzit de această idee. Gândul nostru a fost purtat spre ţelul urmărit de Misiune, să restabilim stările bisericeşti şi să redeschidem un drum mai bun pentru viitor credinţei şi bisericii ortodoxe de aici”.16/
În raportul adresat Mareşalului Ion Antonescu, la 7 decembrie 1943, mitropolitul Visarion ruga ca mandatul său în Transnistria să fie socotit împlinit şi să-i aprobe întoarcerea în ţară, urmând să plece în străinătate pentru căutarea sănătăţii, iar conducerea Misiunii să fie încredinţată unui alt ierarh. Arătând neajunsurile cu care s-a confruntat conducerea Misiunii în activitatea sa, menţiona că este departe cu gândul unei părăsiri voite a postului ce i s-a încredinţat, dar este nevoit s-o facă. Răspunsul l-a primit la 15 decembrie 1943, de la Secretarul general al preşidenţiei Consiliului de Miniştri în care se scria: „D. Mareşal a aprobat întoarcerea Dvs. în ţară ... de la 14 decembrie a. c. prea cuviosul Arhimandrit dr. Antim Nica se ataşează pe lângă Comandamentul de căpetenie al armatei în calitatea de Şef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria în locul Prea Sf. Voastre, demisionat”.17/
Respectul deosebit pe care îl câştigase în scurt timp de la credincioşii din Odesa, l-a făcut pe monahul Filaret Buliga, membru al Misiunii, să-i scrie mitropolitului ce se afla la Bucureşti, la 15 februarie 1944: „Poate dă bunul Dumnezeu să veniţi iarăşi Î.P.S. Voastră la Odesa, aţi fi binevenit. Poporul rus cel blând, credincios, vă doreşte, vă aşteaptă, regretă cu lacrimi plecarea Î.P.S. Voastre de la Odesa”.18/
Datorită ultimii sale misiuni din timpul războiului şi evenimentele ce au urmat, a fost nevoit să se retragă în Europa Occidentală. Iar aşa-zisele tribunale ale poporu-
lui, instituite în România de către comunişti, îl condamnă în 1946 la moarte, în contumacie. Sub presiunea autorităţilor comuniste, a fost caterisit de către Sinodul Bisericii în 1950 şi reabilitat de acelaşi Sinod după patru decenii.
Aflându-se în exil, din iniţiativa mitropolitului Visarion Puiu, în 1949 se înfiinţea- ză pentru românii din diasporă Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală pe care o conduce până în 1958. Şi-a petrecut restul vieţii, până la 10 august 1964, în localitatea Viels Maison-Aisne, la 96 km de Paris.
Bibliografie:
1. Anton Moraru, Istoria Românilor, Basarabia şi Transnistria, Chişinău, 1995, p. 367 – 368.
2.Anatol Petrencu, România şi Basarabia în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Epigraf, Chişinău, 1999, p. 142.
3.Pr. prof. dr., M. Păcurariu, Basarabia, Aspecte din istoria Bisericii, p. 121 – 122.
Studiu de istorie a românilor, In honorem Ion Șișcanu, Ed. AȘM, Institutul de Istorie, Stat și Drept, Universitatea de Stat P.B. Hașdeu, Cahul, 2011, p. 239-244
4.Apud: Basarabia desrobită, Bucureşti, 1944, p. 99 – 126.
5.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1049, f. 2 – 3.
6.Nina Negru, Misiunea Ortodoxă Română de peste Nistru,Rev. Destin românesc, nr. 1, 2001 p. 131.
7.ANRM,F 706,inv.1,d 1049, f. 5.
8.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 3, f. 454, 536.
9.Ibidem, f. 491.
10.Adrian Nicolae Petcu, Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria, Rev. Dosarele Istoriei, nr. 11, 2002, p. 24.
11.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p.3, f. 491.
12.Ibidem, d. 1049, f. 7.
13.Ibidem, d. 1054, p. 3, f. 454, 459.
14.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1049, f. 2; d. 1054, p. 2, f. 112.
15. ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 2, f. 111.
16.Adrian Nicolae Petcu, Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, p. 21.
17.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p.2, f. 92, f. 127.
18.Colonel (r) Dumitru Stavarache, Elena Istrăţescu, Mitropolit Visarion Puiu la sfârşit de mandat în Transnistria, Revista de Istorie Militară, Bucureşti, nr. 6, 1999,p.22
Apud: Arhivele Naţionale Române, fond. Puiu Visarion, d. 14, f. 95.
Studiu de istorie a românilor, In honorem Ion Șișcanu, Ed. AȘM, Institutul de Istorie, Stat și Drept, Universitatea de Stat P.B. Hașdeu, Cahul, 2011, p. 239-244
19.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 2, f. 81, 91
20.Colonel (r) Dumitru Stavarache, Elena Istrăţescu, op. cit., p. 27.
Autor: Protoiereu Dr.Ioan Lisnic
A desfăşurat o fructuoasă activitate plină de realizări în funcţiile de director al Seminarului din Galaţi (1909 – 1918), director al Seminarului Teologic din Chişinău şi Exarh al mănăstirilor din Basarabia (1918 – 1921), Episcop al Argeşului (1921 – 1923) şi al Hotinului cu reşedinţa la Bălţi (1923 – 1935), Mitropolit al Bucovinei (1935 – 1940) şi Şef al Misiunii Ortodoxe din Transnistria (1942 – 1943).
După eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutul Herţa, în posesiunea administraţiei româneşti intră şi teritoriul dintre Nistru şi Bug, numit Transnistria. În august 1941, în teritoriile eliberate de sub stăpânirea sovietică au fost restabili te organele administraţiei publice româneşti.1/
Administraţia Transnistriei era pusă sub conducerea şi supravegherea directă a Comandantului de Căpetenie al Armatei, care exercita măsurile şi dispoziţiile sale prin guvernatorul civil.
Guvernator al Transnistriei a fost numit profesorul de drept Gheorghe Alexianu, în timp ce Basarabia şi Bubcovina de Nord erau guvernate de generalii C. Voiculescu şi C. Colotescu.2/
Dacă în Basarabia, sub regimul sovietic, într-o perioadă de un an, 1940 – 1941, au fost distruse 13 biserici, 27 transformate în cluburi, 48 de preoţi omorâţi sau deportaţi, în Transnistria situaţia religioasă era şi mai gravă, după un sfert de veac de prigoană şi propogandă ateistă, era numai un singur preot şi acela la Odesa.3/
Se păstra de către regimul comunist o singură biserică ce funcţiona la Odesa pentru a le arăta străinilor o dovadă de libertate religioasă în Uniunea Sovietică. Celelalte biserici din teritoriul dintre Nistru şi Bug fuseseră dărâmate sau transformate în cluburi şi magazine. Preoţii localnici au fost ucişi sau deportaţi.
La 15 august 1941, pentru a reface viaţa creştină din Transnistria se înfiinţează o Misiune Ortodoxă. Conducător al acestei Misiuni a fost numit arhimandritul Iuliu Scriban, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar vicar, arhimandritul Antim Nica.
Primii preoţi misionari veneau din eparhiile vecine, ale Basarabiei şi Bucovinei. Lor li s-au alăturat şi cei veniţi din alte eparhii, precum şi preoţii militari conduşi de episcopul armatei Partenie Ciopron.
După împărţirea administrativ-teritorială a Transnistriei în cele 13 judeţe înfiinţate, Misiunea Ortodoxă a întărit câte un protopop spre a conduce organizarea bisericească. Pentru bisericile reparate şi casele de rugăciuni construite erau aduse din ţară obiectele necesare de cult. La tipografia Mitropoliei Basarabiei au fost tipărite în 1941, 5000 exemplare cărţi de rugăciune cu text paralel românesc şi rusesc.
La începutul anului 1942, Misiunea Ortodoxă dispunea de 285 clerici. Se cereau preoţi adecvaţi acestei misiuni, cu spirit de sacrificiu şi zel apostolic, iar, pe de altă parte, se simţea lipsă de preoţi cunoscători ai limbii ruse.
Se desfăşura o muncă de cahetizare din partea preoţilor, se organizau lecţii de cateheză şi conferinţe religioase. Munca misionară se desfăşura în biserici, şcoli şi în căminele culturale. Până la sfârşitul anului 1942, din îndemnul conducerii Misiunii, se înfiinţaseră 84 de cămine culturale care dispuneau de biblioteci. Se înfiinţează pentru localnici un Seminar Teologic la Dubăsari. Începe a se dezvolta monahizmul transnistrean, apare primul număr al revistei „Transnistria creştină”. După plecarea arhimandritului Iuliu Scriban de la Misiune, era nevoie de un conducă- tor, care să ridice şi mai mult prestigiul Misiunii şi să contribuie la îmbunătăţirea unor lucrări.
Prin decizia ministrului Cultelor de la 23 noiembrie 1942, mitropolitul Visarion Puiu era ataşat pe lângă Comandamentul de căpetenie al Armatei cu misiunea organizării bisericilor şi îndemnării spirituale a populaţiei de peste Nistru.
Mitropolitul Visarion Puiu intâmpinat în gara Odesa ,6 decembrie 1942
După instalarea mitropolitului Visarion în funcţia de conducător al Misiunii, s-au întreprins mai multe măsuri de reorganizare. S-a ales Consiliul eparhial şi conducăto- rii secţiilor administrative, culturale şi economice. Întreaga provincie alcătuită din 13 judeţe a fost împărţită în trei eparhii: Odesa, Poltava şi Tulcin.
A fost adusă în starea de locuinţă, aflată în ruină, vechea reşedinţă mitropolitană din Odesa.
Cu ajutorul personalului selectat în conducerea Misiunii, au fost organizate servicii le cancelariei, s-a creat un buget pentru funcţionari şi s-a luat la evidenţă cheltuielile.
S-a înfiinţat un cămin cu cantină pentru funcţionari şi pentru găzduirea clerului venit în deplasare. S-a întocmit un plan de activitate misionară a clerului şi lista de cărţi, necesare pentru a fi editate. La 10 ianuarie 1943 a fost reînfiinţat Seminarul Teologic de la Odesa şi Şcoala de cântăreţi. Iar pentru a se dobândi cât mai curând un număr din preoţi necesari, pentru diaconii şi cântăreţii localnici, a fost înfiinţat un curs seminarial mai redus.4/ „După cursurile de 7 luni au fost hirotoniţi 28 de preoţi localnici, cu participarea a doi episcopi de la Nicolaev.”5/
Pentru a aduce la îndeplinire obiectivele înaintate de Misiune, de organizare bisericească a provinciei şi îndrumarea spirituală a populaţiei, mitropolitul Visarion avea să menţioneze într-un raport adresat Conducătorului Statului, că are nevoie de executanţi destoinici şi mijloacele materiale necesare, „deocamdată sunt în neplăcută situaţie de a arăta că amândouă ne lipsesc astăzi în mare măsură, elementele actuale din cler fiind slabe, iar pentru tipărirea cărţilor ce ar suplini mult asemenea lipsă nu avem hârtia necesară”.
După câteva luni aflate la Odesa, mitropolitul Visarion avea să scrie despre locuitorii acestui oraş: „Populaţia din Odesa, foarte sărăcită şi tristă, abătută sufleteşte şi cu înfăţişarea îngrozită, s-ar putea împărţi în trei straturi: bătrânii rămaşi de înaintea revoluţiei din 1917, asistând la Sf. Slujbe cu lacrimi şi suspine; copii cu o sete explicabilă de a învăţa în şcoală româneşte, iar la biserică a vedea noutatea slujitorilor arhiereşti în năvăliri în adevăr mişcătoare, între care, al treilea strat e al figurilor „de apaşi” şi precum îmi spun preoţii – de părinţi cuceriţi de ideile propagandei bolşevice, care stau retraşi şi nelăsând copiii a merge la biserică ... Din punct de vedere a ordinii publice până în prezent populaţia trăind în toată libertatea pe care Guvernământul civil şi cel militar le-o sprijină prin binefaceri şi înlesniri de lucru de toată lauda”.6/
Pentru combaterea ideilor ateist-comuniste, din partea Misiunii se desfăşura o activitate prin două acţiuni: „destăvilirea bolşevizmului şi de reînviere a creştinizmului”. Se editau broşuri de învăţătură creştină şi de propagandă antibolşevi că. Se organizau conferinţe religioase pentru tineretul universitar, muncitorii din fabrici şi ceilalţi localnici explicându-le cuvântul Evangheliei şi a Puterii Divine.7/ Unul dintre cele mai importante momente a fost „blestemarea publică a bolşevizmului”. La 14 martie 1943, în Duminica Ortodoxiei. După Sf. Liturghie săvârşită în catedrala mitropolitană din Odesa, mitropolitul Visarion, împreună cu episcopii Efrem al Chişinăului şi Policarp al Izmailului, însoţiţi de un impresionant număr de credincioşi au pornit în procesiune religioasă până în „Piaţa 16 octombrie de lângă gară” pentru a săvârşi slujba Duminicii Ortodoxiei.
La această manifestare religioasă au participat autorităţile locale, consilierii diplomatici străini şi o imensă mulţime de popor.8/ Începe slujba.
Departe se aude ecoul megafoanelor: „Celor ce tăgăduiesc existenţa lui Dumnezeu şi susţin că lumea aceasta a luat fiinţă singură de la sine şi toate în ea se fac fără pronia lui Dumnezeu, după întâmplare – Anatema ... Tuturor celor ce au persecutat şi vor persecuta credinţa creştină, clerul şi pe credincioşii săi prin porunci, schingiuiri şi moarte de martiri – Anatema ...”.
Aceste anateme rostite de mitropolitul Visarion şi cântate de cor, îi infiora pe ascultători. S-au rostit cereri pentru cei „care pentru credinţă ortodoxă şi pentru patrie şi neam au suferit şi au fost ucişi în războaie”, pentru cei „care s-au săvârşit în adevărată credinţă şi cu blagocestie şi cu nădejdea Învierii, Veşnică pomenire!”9
Altă manifestare publică împotriva ideilor ateist-comuniste a fost săvârşită la 22 aprilie, când s-a sfinţit şi s-a redeschis biserica Universităţii din Odesa. Despre aceste manifestaţii mitropolitul Visarion avea să scrie într-un raport, la 28 aprilie 1943: „Biserica din cuprinsul Universităţii, restaurată din îndemnul meu, cu multă bunăvoinţă a Rectorului Dr. P. Ceasovnicov, sprijinită material de Guvernământ şi de însuşi profesori şi o parte din studenţime, aceasta fiind a doua manifestaţie publică antibolşevică făcută de astădată prin cea mai înaltă instituţie culturală din Odesa, cu deosebit răsunet în populaţia acestui oraş”.10/
Serviciul Divin săvârşit de mitropolitul Visarion Puiu pe câmpul de luptă
Se simţea o lipsă acută de preoţi. De aceea, Şeful Misiunii nu înceta a face demersuri către Sf. Sinod, Ministerul Cultelor, Guvernatorul Civil şi Conducătorul Statului pentru completarea localităţilor cu preoţi.
Arată, că sub conducerea Misiunii sunt 461 preoţi, iar „în întreaga provincie sunt 1292 comune cu 2468 sate, ceea ce înseamnă că avem numai un sfert din numărul preoţi- lor pe care populaţia îi cere atât de stăruitor şi care ar alcătui cele mai bune eleme nte de învăţătură sufletească a populaţiei locale”.11/
În scrisorile adresate Mareşalului Ion Antonescu, în iunie 1943, mitropolitul Visari- on scria: „Rugându-vă din nou să binevoiţi a decreta mobilizarea preoţilor din Moldova şi Basarabia dintre care să se aleagă apoi elementele destoinice a veni şi a lucra misionarizm în Transnistria”.
Într-un alt demers se menţiona: „Vă supunem propunerea să aprobaţi mobilizarea, pe vreme de un an a 330 preoţi, 165 pot fi din eparhiile Moldovei, deci cunoscători numai a limbii române, iar restul 165 preoţi din eparhiile Basarabiei care să cunoască şi limba slavonă”.12/
Sub conducerea mitropolitului Visarion, Misiunea Bisericească din Transnistria şi-a extins activitatea şi asupra operelor de binefacere contribuind la ajutorarea azilelor de copii, de bătrâni şi de orbi, şi a cantinelor pentru săraci. Se acorda sprijin consolidării ajutorului pe care parohiile îl dădeau gratuit imensei mulţimi de săraci. Cu prilejul Sf. Sărbători a Naşterii Domnului şi a Învierii, mitropolitul Visarion îl ruga pe Mareşalul Ion Antonescu, ca din partea autorităţilor să se acorde amnistie pentru unii deţinuţi. A mijlocit cu un ajutor material în bani şi alimente pentru cele „51 familii cu 108 suflete, îngrămădite de bolşevici în 3 blocuri lângă mitropolie, aflate în cea mai cumplită sărăcie”.13/
Pentru bunul mers al dezvoltării Bisericii din Transnistria, din iniţiativa Şefului Misiunii s-au înfiinţat câteva ateliere în care se lucrau obiecte necesare cultului religios: iconiţe, cruciuliţe ş.a. În tipografia Misiunii s-au tipărit nenumărate cărţi cu caracter religios, cărţi de rugăciune, calendare care au fost împărţite gratuit populaţiei din Transnistria.14/
În spaţiul dintre Nistru şi Bug situaţia monahizmului era următoarea: mănăstirea Sf. Panteleimon de lângă Odesa; mănăstirea Sf. Adormiri de la Bolşoi Fontan; mănăstirea Sf. Treime din Balta. În judeţul Râbniţa existau: schitul Lipeţcoe, ai cărei slujitori duceau o luptă împotriva inochentizmului; mănăstirea Berşad, din iniţiativa stareţului acestei mănăstiri, ieromonahul Varlaam Chiriţă, se edita foaia religioasă „Duminica” şi schitul Păsăţele. În judeţul Dubăsari se înfiinţase mănăstirea Sf. Antonie, existau încă două mănăstiri de maici la Odesa; Sf. Arhanghel Mihail şi Sf. Maria Magdalena.12/
În ultimele luni ale anului 1943, în oraşul Odesa activau 28 biserici, Misiunea avea sub îndrumarea sa „617 preoţi din cei 2000 necesari pentru Transnistria”.15/
Într-o cuvântare rostită la Odesa, în octombrie 1943, în faţa unor refugiaţi de pe Don şi din Kuban, mitropolitul Visarion arăta scopul urmărit de Misiunea pe care o condu- cea: „Nu ştiu cum vor fi împrejurările următoare, adică vom rămâne noi românii, pe aici sau va reveni stăpânirea rusească şi nici nu ne-am călăuzit de această idee. Gândul nostru a fost purtat spre ţelul urmărit de Misiune, să restabilim stările bisericeşti şi să redeschidem un drum mai bun pentru viitor credinţei şi bisericii ortodoxe de aici”.16/
În raportul adresat Mareşalului Ion Antonescu, la 7 decembrie 1943, mitropolitul Visarion ruga ca mandatul său în Transnistria să fie socotit împlinit şi să-i aprobe întoarcerea în ţară, urmând să plece în străinătate pentru căutarea sănătăţii, iar conducerea Misiunii să fie încredinţată unui alt ierarh. Arătând neajunsurile cu care s-a confruntat conducerea Misiunii în activitatea sa, menţiona că este departe cu gândul unei părăsiri voite a postului ce i s-a încredinţat, dar este nevoit s-o facă. Răspunsul l-a primit la 15 decembrie 1943, de la Secretarul general al preşidenţiei Consiliului de Miniştri în care se scria: „D. Mareşal a aprobat întoarcerea Dvs. în ţară ... de la 14 decembrie a. c. prea cuviosul Arhimandrit dr. Antim Nica se ataşează pe lângă Comandamentul de căpetenie al armatei în calitatea de Şef al Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria în locul Prea Sf. Voastre, demisionat”.17/
Respectul deosebit pe care îl câştigase în scurt timp de la credincioşii din Odesa, l-a făcut pe monahul Filaret Buliga, membru al Misiunii, să-i scrie mitropolitului ce se afla la Bucureşti, la 15 februarie 1944: „Poate dă bunul Dumnezeu să veniţi iarăşi Î.P.S. Voastră la Odesa, aţi fi binevenit. Poporul rus cel blând, credincios, vă doreşte, vă aşteaptă, regretă cu lacrimi plecarea Î.P.S. Voastre de la Odesa”.18/
Datorită ultimii sale misiuni din timpul războiului şi evenimentele ce au urmat, a fost nevoit să se retragă în Europa Occidentală. Iar aşa-zisele tribunale ale poporu-
lui, instituite în România de către comunişti, îl condamnă în 1946 la moarte, în contumacie. Sub presiunea autorităţilor comuniste, a fost caterisit de către Sinodul Bisericii în 1950 şi reabilitat de acelaşi Sinod după patru decenii.
Aflându-se în exil, din iniţiativa mitropolitului Visarion Puiu, în 1949 se înfiinţea- ză pentru românii din diasporă Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală pe care o conduce până în 1958. Şi-a petrecut restul vieţii, până la 10 august 1964, în localitatea Viels Maison-Aisne, la 96 km de Paris.
Bibliografie:
1. Anton Moraru, Istoria Românilor, Basarabia şi Transnistria, Chişinău, 1995, p. 367 – 368.
2.Anatol Petrencu, România şi Basarabia în anii celui de-al Doilea Război Mondial, Epigraf, Chişinău, 1999, p. 142.
3.Pr. prof. dr., M. Păcurariu, Basarabia, Aspecte din istoria Bisericii, p. 121 – 122.
Studiu de istorie a românilor, In honorem Ion Șișcanu, Ed. AȘM, Institutul de Istorie, Stat și Drept, Universitatea de Stat P.B. Hașdeu, Cahul, 2011, p. 239-244
4.Apud: Basarabia desrobită, Bucureşti, 1944, p. 99 – 126.
5.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1049, f. 2 – 3.
6.Nina Negru, Misiunea Ortodoxă Română de peste Nistru,Rev. Destin românesc, nr. 1, 2001 p. 131.
7.ANRM,F 706,inv.1,d 1049, f. 5.
8.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 3, f. 454, 536.
9.Ibidem, f. 491.
10.Adrian Nicolae Petcu, Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria, Rev. Dosarele Istoriei, nr. 11, 2002, p. 24.
11.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p.3, f. 491.
12.Ibidem, d. 1049, f. 7.
13.Ibidem, d. 1054, p. 3, f. 454, 459.
14.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1049, f. 2; d. 1054, p. 2, f. 112.
15. ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 2, f. 111.
16.Adrian Nicolae Petcu, Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria, p. 21.
17.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p.2, f. 92, f. 127.
18.Colonel (r) Dumitru Stavarache, Elena Istrăţescu, Mitropolit Visarion Puiu la sfârşit de mandat în Transnistria, Revista de Istorie Militară, Bucureşti, nr. 6, 1999,p.22
Apud: Arhivele Naţionale Române, fond. Puiu Visarion, d. 14, f. 95.
Studiu de istorie a românilor, In honorem Ion Șișcanu, Ed. AȘM, Institutul de Istorie, Stat și Drept, Universitatea de Stat P.B. Hașdeu, Cahul, 2011, p. 239-244
19.ANRM, F. 706, inv. 1, d. 1054, p. 2, f. 81, 91
20.Colonel (r) Dumitru Stavarache, Elena Istrăţescu, op. cit., p. 27.
Autor: Protoiereu Dr.Ioan Lisnic
vineri, 11 martie 2011
Pilulele contraceptive cresc riscul de imbolnavire de cancer mamar – studiu
Pilulele contraceptive si terapiile de substitutie hormonala au fost de mult asociate cu cresterea riscului de cancer la san, iar acum cercetatorii sustin ca au descoperit si mecanismul care permite hormonilor sexuali artificiali sa influenteze in mod direct celulele mamare, in urma unui experiment realizat pe soareci, informeaza My Health News Daily.
Contraceptivele orale si medicamentele de substitutie hormonala, folosite de femei pentru ameliorarea simptomelor neplacute ale menopauzei, contin un hormon numit progestin. Doua studii anterioare, la care au participat mai mult de 100.000 de femei, au demonstrat ca progestinul este responsabil de cresterea, chiar si de doua ori, a riscului de imbolnavire de cancer la san.
Josef Penninger, cercetator la Institutul de biotehnologie moleculara a Academiei de Stiinte din Austria, si colegii sai au studiat molecula RANKL, care se gaseste in celulele mamare, pentru a descoperi daca aceasta influenteaza riscul de cancer mamar. Cercetarile anterioare realizate de Josef Penninger au dezvaluit ca RANKL are un rol important in reglarea resorbtiei osoase.
Cercetatorii au constatat ca la soarecii tratati cu progestin nivelul de RANKL din celulele mamare a crescut chiar si de 2000 de ori. In aceste conditii, celulele mamare au tendinta de a creste si a se multiplica haotic. Cu cat mai mult se divid aceste celule, cu atat mai crescute sunt sansele de a se dezvolta o mutatie genetica. Daca aceste celule nu mor, in urma deteriorarii ADN-ului, ele se transforma in celule canceroase.
“Aceeasi molecula care controleaza resorbtia osoase se dovedeste a fi veriga lipsa din mecanismul care leaga hormonii de cancerul la san”, a spune Penninger. Astfel, medicamentele care blocheaza molecula RANKL ar putea fi de folos in prevenirea cancerului mamar. De fapt, un studiu aditional a demonstrat ca aceasta ipoteza functioneaza in cazul soarecilor.
Soarecii folositi la cercetare care au primit o anumita doza de progestin s-au imbolnavit de cancer mamar in proportie de 100%. Studiul a aratat ca incidenta bolii scade la doar 10%, dupa ce molecula RANKL a fost inhibata.
Autor: R.M. (sursa)Scris pe 27/10/2010 de provitabucuresti
Contraceptivele orale si medicamentele de substitutie hormonala, folosite de femei pentru ameliorarea simptomelor neplacute ale menopauzei, contin un hormon numit progestin. Doua studii anterioare, la care au participat mai mult de 100.000 de femei, au demonstrat ca progestinul este responsabil de cresterea, chiar si de doua ori, a riscului de imbolnavire de cancer la san.
Josef Penninger, cercetator la Institutul de biotehnologie moleculara a Academiei de Stiinte din Austria, si colegii sai au studiat molecula RANKL, care se gaseste in celulele mamare, pentru a descoperi daca aceasta influenteaza riscul de cancer mamar. Cercetarile anterioare realizate de Josef Penninger au dezvaluit ca RANKL are un rol important in reglarea resorbtiei osoase.
Cercetatorii au constatat ca la soarecii tratati cu progestin nivelul de RANKL din celulele mamare a crescut chiar si de 2000 de ori. In aceste conditii, celulele mamare au tendinta de a creste si a se multiplica haotic. Cu cat mai mult se divid aceste celule, cu atat mai crescute sunt sansele de a se dezvolta o mutatie genetica. Daca aceste celule nu mor, in urma deteriorarii ADN-ului, ele se transforma in celule canceroase.
“Aceeasi molecula care controleaza resorbtia osoase se dovedeste a fi veriga lipsa din mecanismul care leaga hormonii de cancerul la san”, a spune Penninger. Astfel, medicamentele care blocheaza molecula RANKL ar putea fi de folos in prevenirea cancerului mamar. De fapt, un studiu aditional a demonstrat ca aceasta ipoteza functioneaza in cazul soarecilor.
Soarecii folositi la cercetare care au primit o anumita doza de progestin s-au imbolnavit de cancer mamar in proportie de 100%. Studiul a aratat ca incidenta bolii scade la doar 10%, dupa ce molecula RANKL a fost inhibata.
Autor: R.M. (sursa)Scris pe 27/10/2010 de provitabucuresti
sâmbătă, 5 martie 2011
luni, 28 februarie 2011
vineri, 25 februarie 2011
miercuri, 5 ianuarie 2011
miercuri, 29 decembrie 2010
Ce medicamente "nocive" cunoasteti?
"Aulin este un medicament care poate provoca insuficienta hepatica letala * El se vinde la liber in Romania, desi e interzis in tari precum Spania, Finlanda, SUA sau Japonia
Un medicament extrem de periculos si interzis in tari precum Spania, SUA, Australia, Japonia sau Marea Britanie este vandut fara nici cea mai mica restrictie pe piata romaneasca. Medicamentul Aulin se comercializeaza fara probleme cu toate ca specialistii din domeniu au stabilit ca acesta produce efecte daunatoare si poate provoca chiar si decesul. Mai grav, Aulin este vandut si in formele pediatrice, cu toate ca riscul pentru copii este si mai mare.
Unul dintre cele mai utilizate medicamente in Romania este Aulin. Produs de societatea Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda si comercializat in Romania de CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria , Aulin este recomandat pentru tratamentul durerii si inflamatiei asociate osteoartritelor, entorselor si luxatiilor, durerilor acute si dismenoreei (durerilor menstruale). Medicamentul, care este disponibil in doua forme farmaceutice, comprimate si granule pentru suspensie orala, apartine unui grup de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Asa cum spuneam ceva mai devreme, Aulin se numara printre cele mai cautate si utilizate medicamente in Romania , datorita efectelor sale calmante imediate. Astfel, el poate fi gasit in orice farmacie, fiind achizitionat fara nici un fel de restrictie. Ceea ce nu se stie insa este faptul ca, in mod paradoxal, medicamentul este extrem de nociv, el afectand grav sanatatea oamenilor din cauza substantei nimesulid. Aulin provoaca, conform specialistilor din domeniu, complicatii hepatice si chiar decesul.
Avertisment chiar in tara producatoare
In 1999, o echipa de medici portughezi a publicat un studiu prin care se afirma ca medicamentul Aulin a produs afectiuni hepatice extrem de severe in cazul a doi copii care, in final, au decedat. Tocmai din aceasta cauza, pe 24 martie 1999, Portugalia a decis retragerea de la comercializarea pentru copii a produsului. Trei ani mai tarziu, mai exact in 2002, Finlanda si Turcia au hotarat si ele scoaterea de pe piata a medicamentului Aulin. Cercetarile au continuat si, recent, in urma unui studiu realizat pe parcursul a 16 luni, Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale (EMEA) a interzis administrarea acestui medicament copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeana a Medicamentului a reluat, spre analiza, nimesulidul, in vederea retragerii sale de pe teritoriul intregii Uniuni Europene.
Si Consiliul Irlandez pentru Siguranta Medicamentelor a atras atentia asupra pericolului pe care il prezinta nimesulidele. Autoritatile irlandeze au comandat de curand un studiu pe 9.000 de pacienti, pentru a se evalua, cu exactitate, efectele nimesulidelor. Pana la aflarea rezultatelor, care vor putea fi date publicitatii dupa un timp indelungat, medicamentul a fost suspendat, fiind emisa o avertizare oficiala catre toti doctorii care prescriu retete sa fie "constienti de potentialul nimesulidelor de a distruge ficatul".
Insuficienta hepatica grava
Nimesulidele sunt un grup de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acest grup de medicamente, dintre care cel mai cunoscut, comercializat si folosit e Aulin, este indicat, de catre numerosi medici si cercetatori, ca fiind cauza unei serioase hepato-toxicitati, primul caz de insuficienta hepatica grava aparand in 1999. Mai multe estimari ale riscului toxicitatii indus de nimesulide, bazate pe un sistem spontan de raportare catre baza de date a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), arata ca nimesulidele reprezinta cel mai mare factor de risc pentru distrugerea ficatului, in comparatie cu alte medicamente AINS.
Periculos si scump
Pe langa faptul ca produce efecte secundare extrem de daunatoare sanatatii, in Romania , Aulin se comercializeaza la un pret dublu fata de cel cu care se vinde in alte tari din Europa, incalcandu-se astfel Ordinul nr. 612/2002 privind modul de calcul al preturilor la medicamentele de uz uman.
Potrivit actului normativ, pretul se stabileste prin "comparatie cu minimum trei tari din Europa in care medicamentele sunt inregistrate (de regula: Republica Ceha, Republica Bulgaria , Republica Ungara). (...) In situatia in care cele trei tari de comparatie nu sunt edificatoare se vor lua ca etalon de comparatie si alte tari precum Republica Polona, Republica Slovaca, Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Italiana etc". Astfel, conform ordinului, pretul cu care Aulinul este comercializat in Romania trebuia sa fie cel mult egal cu cel practicat spre exemplu in Cehia sau Italia. Lucrurile nu stau insa intocmai. Ba dimpotriva.. Aulin se vinde la un pret mult mai mare decat in Cehia si aproape dublu fata de cel practicat pe piata italiana. Concret, daca in Italia 30 de pastile de Aulin costa 4,43 de euro (adica aproximativ 14,40 RON), in Romania doar 15 pastile se vand cu 16,71 RON (aproximativ cinci euro).
Copii ucisi de nimesulid
De-a lungul timpului, Aulin a facut victime in majoritatea tarilor in care a fost comercializat. Astfel, in Belgia au existat 83 de cazuri de insuficienta hepatica provocata de substanta nimesulid care se regaseste si in Aulin. In Italia au fost semnalate 225 de asemenea cazuri, iar in Elvetia 33. Mai grav, in Portugalia doi copii au murit dupa ce le-a fost administrat medicamentul Aulin.
Pe de alta parte, in New Delhi , India , au existat mai multe acuzatii penale impotriva companiei farmaceutice locale care producea nimesulide, deoarece nu erau indicate avertizari referitoare la potentialele efecte secundare la copii sub 12 ani. Si aceasta tara a decis retragerea medicamentului de pe piata. La fel s-a intamplat cum s-a intamplat in Japonia, Finlanda , Israel sau Sri Lanka .
Iata insa ca in Romania acest medicament se vinde fara probleme si in cantitati uriase. Asta chiar daca fostul presedinte al Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM), dr. Ioan Fulga, a avertizat public, nu demult, ca Aulin a fost interzis in mai multe tari din Europa, deoarece contine substanta nimesulid, care poate provoca, cum spuneam, reactii adverse hepatice severe si chiar moartea. Semnalul de alarma tras de acesta a fost insa ignorat, iar, in continuare, Aulinul poate fi cumparat din orice farmacie din tara noastra. Fara ca pacientii care folosesc Aulin sa cunoasca efectele nocive ale acestuia. Este drept, pe prospectul medicamentului sunt trecute mai multe avertizari despre reactiile adverse pe care Aulinul le provoaca. Ele sunt scrise insa cu litere foarte mici si sunt destul de ambigue. Pe de alta parte, strigator la cer este faptul ca Aulinul continua sa fie comercializat in Romania cu toate ca firma producatoare si cea care il vinde - respectiv Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda si CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria - recunosc pericolul mortal al acestuia.
Retras in Spania, interzis in SUA
Un studiu stiintific nepublicat mult timp, dar ale carui concluzii au fost disponibile din 2003, releva pericolul extrem pe care il reprezinta nimesulidele si, implicit, Aulin.
Astfel, s-a ajuns la concluzia ca "nimesulidele cresc riscul consecintelor nefavorabile hepatice cu 30% la pacienti care nu au avut niciodata probleme hepatice sau renale". In plus, specialistii au stabilit ca "nimesulidele cresc riscul consecintelor nefavorabile hepatice cu 90% la pacienti care au avut probleme hepatice sau renale". Independent de acest raport "discret", rapoarte similare, dar mai putin categorice, indicand consecintele hepatice posibile ale nimesulidelor, au fost publicate in 1999, de catre Jurnalul Medical Lancet, si de catre Anuarul Farmacoterapiei, in 2002.
In prezent, medicamentul este interzis in Spania, Turcia, Finalnda, Japonia, Israel, Sri Lanka si India Pe de alta parte, trebuie spus ca Aulin nu se poate cumpara in tari precum SUA, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda sau Canada, acolo unde firmele producatoare sau care comercializeaza medicamentul nu au primit aprobarile necesare. Tocmai din cauza reactiilor adverese asupra ficatului pe care Aulinul le provoaca.
In atentia Consiliului Europei
In Romania , dar si in alte tari in care se comercializeaza mari cantitati de Aulin, au existat, de ochii lumii, cateva incercari de a studia, din punct de vedere al efectelor secundare, reactiile pacientilor. In realitate insa, majoritatea incercarilor au fost sponsorizate, finantate sau dirijate de cercetatori asociati firmelor producatoare de Aulin. Drept urmare, aceste asa-zise studii nu reprezinta decat praf in ochii pacientilor si publicului larg, aruncat de producatorii si comerciantii de medicamente.
Numai ca situatia s-ar putea schimba in viitorul nu foarte indepartat, datorita semnalelor de alarma trase de medicii din tarile in care Aulin a fost retras de pe piata si interzis. Datorita acestor semnale, conform procedurii uzuale in tarile europene, problema nimesulidelor a fost supusa dezbaterii Consiliului Stiintific al Consiliului Europei si Comitetului pentru Brevetarea Produselor Medicale (CBPM). Imediat ce CBPM isi va incheia evaluarea, decizia va fi comunicata tuturor statelor membre pentru a fi implementata.
Teste de siguranta, picate
Fiecare medicament trebuie sa treaca doua teste, esentiale pentru lansarea lui pe piata: testul de siguranta si cel de eficacitate. Rapoartele referitoare la efectele secundare serioase ale unor medicamente realizate in tari care au un sistem eficient de supraveghere post-marketing reprezinta un indicator extrem de concludent: nimesulidele si, implicit, Aulin, sunt medicamentele cu cele mai multe "caderi" la testele de siguranta. La inceputul acestui an, dupa moartea unui pacient datorata unei insuficiente hepatice, precum si a altora din cauza ca aveau nevoie de transplant de ficat, s-au mai inregistrat alte 109 de semnalari de reactii adverse ale medicamentelor ce contin nimesulide (66 dintre ele avand legatura cu ficatul). Imediat, oficialii Agentiei Nationale de Medicina din Finlanda au ordonat suspendarea de la vanzare, in 72 ore, a medicamentelor gen Aulin, avertizand, totodata, asupra caracterului urgent si a seriozitatii respectivei masuri. Si in Spania s-au luat aceleasi masuri, ba chiar mai drastice: toate stocurile existente au fost retrase, iar pacientii au fost avertizati sa nu mai foloseasca medicamentele care contin nimesulide. Turcia, de asemenea, a interzis folosirea nimesulidelor. "
Un medicament extrem de periculos si interzis in tari precum Spania, SUA, Australia, Japonia sau Marea Britanie este vandut fara nici cea mai mica restrictie pe piata romaneasca. Medicamentul Aulin se comercializeaza fara probleme cu toate ca specialistii din domeniu au stabilit ca acesta produce efecte daunatoare si poate provoca chiar si decesul. Mai grav, Aulin este vandut si in formele pediatrice, cu toate ca riscul pentru copii este si mai mare.
Unul dintre cele mai utilizate medicamente in Romania este Aulin. Produs de societatea Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda si comercializat in Romania de CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria , Aulin este recomandat pentru tratamentul durerii si inflamatiei asociate osteoartritelor, entorselor si luxatiilor, durerilor acute si dismenoreei (durerilor menstruale). Medicamentul, care este disponibil in doua forme farmaceutice, comprimate si granule pentru suspensie orala, apartine unui grup de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Asa cum spuneam ceva mai devreme, Aulin se numara printre cele mai cautate si utilizate medicamente in Romania , datorita efectelor sale calmante imediate. Astfel, el poate fi gasit in orice farmacie, fiind achizitionat fara nici un fel de restrictie. Ceea ce nu se stie insa este faptul ca, in mod paradoxal, medicamentul este extrem de nociv, el afectand grav sanatatea oamenilor din cauza substantei nimesulid. Aulin provoaca, conform specialistilor din domeniu, complicatii hepatice si chiar decesul.
Avertisment chiar in tara producatoare
In 1999, o echipa de medici portughezi a publicat un studiu prin care se afirma ca medicamentul Aulin a produs afectiuni hepatice extrem de severe in cazul a doi copii care, in final, au decedat. Tocmai din aceasta cauza, pe 24 martie 1999, Portugalia a decis retragerea de la comercializarea pentru copii a produsului. Trei ani mai tarziu, mai exact in 2002, Finlanda si Turcia au hotarat si ele scoaterea de pe piata a medicamentului Aulin. Cercetarile au continuat si, recent, in urma unui studiu realizat pe parcursul a 16 luni, Agentia Europeana de Evaluare a Produselor Medicale (EMEA) a interzis administrarea acestui medicament copiilor sub 12 ani. De asemenea, Comisia Europeana a Medicamentului a reluat, spre analiza, nimesulidul, in vederea retragerii sale de pe teritoriul intregii Uniuni Europene.
Si Consiliul Irlandez pentru Siguranta Medicamentelor a atras atentia asupra pericolului pe care il prezinta nimesulidele. Autoritatile irlandeze au comandat de curand un studiu pe 9.000 de pacienti, pentru a se evalua, cu exactitate, efectele nimesulidelor. Pana la aflarea rezultatelor, care vor putea fi date publicitatii dupa un timp indelungat, medicamentul a fost suspendat, fiind emisa o avertizare oficiala catre toti doctorii care prescriu retete sa fie "constienti de potentialul nimesulidelor de a distruge ficatul".
Insuficienta hepatica grava
Nimesulidele sunt un grup de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Acest grup de medicamente, dintre care cel mai cunoscut, comercializat si folosit e Aulin, este indicat, de catre numerosi medici si cercetatori, ca fiind cauza unei serioase hepato-toxicitati, primul caz de insuficienta hepatica grava aparand in 1999. Mai multe estimari ale riscului toxicitatii indus de nimesulide, bazate pe un sistem spontan de raportare catre baza de date a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), arata ca nimesulidele reprezinta cel mai mare factor de risc pentru distrugerea ficatului, in comparatie cu alte medicamente AINS.
Periculos si scump
Pe langa faptul ca produce efecte secundare extrem de daunatoare sanatatii, in Romania , Aulin se comercializeaza la un pret dublu fata de cel cu care se vinde in alte tari din Europa, incalcandu-se astfel Ordinul nr. 612/2002 privind modul de calcul al preturilor la medicamentele de uz uman.
Potrivit actului normativ, pretul se stabileste prin "comparatie cu minimum trei tari din Europa in care medicamentele sunt inregistrate (de regula: Republica Ceha, Republica Bulgaria , Republica Ungara). (...) In situatia in care cele trei tari de comparatie nu sunt edificatoare se vor lua ca etalon de comparatie si alte tari precum Republica Polona, Republica Slovaca, Republica Austria, Regatul Belgiei, Republica Italiana etc". Astfel, conform ordinului, pretul cu care Aulinul este comercializat in Romania trebuia sa fie cel mult egal cu cel practicat spre exemplu in Cehia sau Italia. Lucrurile nu stau insa intocmai. Ba dimpotriva.. Aulin se vinde la un pret mult mai mare decat in Cehia si aproape dublu fata de cel practicat pe piata italiana. Concret, daca in Italia 30 de pastile de Aulin costa 4,43 de euro (adica aproximativ 14,40 RON), in Romania doar 15 pastile se vand cu 16,71 RON (aproximativ cinci euro).
Copii ucisi de nimesulid
De-a lungul timpului, Aulin a facut victime in majoritatea tarilor in care a fost comercializat. Astfel, in Belgia au existat 83 de cazuri de insuficienta hepatica provocata de substanta nimesulid care se regaseste si in Aulin. In Italia au fost semnalate 225 de asemenea cazuri, iar in Elvetia 33. Mai grav, in Portugalia doi copii au murit dupa ce le-a fost administrat medicamentul Aulin.
Pe de alta parte, in New Delhi , India , au existat mai multe acuzatii penale impotriva companiei farmaceutice locale care producea nimesulide, deoarece nu erau indicate avertizari referitoare la potentialele efecte secundare la copii sub 12 ani. Si aceasta tara a decis retragerea medicamentului de pe piata. La fel s-a intamplat cum s-a intamplat in Japonia, Finlanda , Israel sau Sri Lanka .
Iata insa ca in Romania acest medicament se vinde fara probleme si in cantitati uriase. Asta chiar daca fostul presedinte al Agentiei Nationale a Medicamentului (ANM), dr. Ioan Fulga, a avertizat public, nu demult, ca Aulin a fost interzis in mai multe tari din Europa, deoarece contine substanta nimesulid, care poate provoca, cum spuneam, reactii adverse hepatice severe si chiar moartea. Semnalul de alarma tras de acesta a fost insa ignorat, iar, in continuare, Aulinul poate fi cumparat din orice farmacie din tara noastra. Fara ca pacientii care folosesc Aulin sa cunoasca efectele nocive ale acestuia. Este drept, pe prospectul medicamentului sunt trecute mai multe avertizari despre reactiile adverse pe care Aulinul le provoaca. Ele sunt scrise insa cu litere foarte mici si sunt destul de ambigue. Pe de alta parte, strigator la cer este faptul ca Aulinul continua sa fie comercializat in Romania cu toate ca firma producatoare si cea care il vinde - respectiv Helsinn Birex Pharmaceuticals Ltd. din Irlanda si CSC Pharmaceuticals Handels Gmbh din Austria - recunosc pericolul mortal al acestuia.
Retras in Spania, interzis in SUA
Un studiu stiintific nepublicat mult timp, dar ale carui concluzii au fost disponibile din 2003, releva pericolul extrem pe care il reprezinta nimesulidele si, implicit, Aulin.
Astfel, s-a ajuns la concluzia ca "nimesulidele cresc riscul consecintelor nefavorabile hepatice cu 30% la pacienti care nu au avut niciodata probleme hepatice sau renale". In plus, specialistii au stabilit ca "nimesulidele cresc riscul consecintelor nefavorabile hepatice cu 90% la pacienti care au avut probleme hepatice sau renale". Independent de acest raport "discret", rapoarte similare, dar mai putin categorice, indicand consecintele hepatice posibile ale nimesulidelor, au fost publicate in 1999, de catre Jurnalul Medical Lancet, si de catre Anuarul Farmacoterapiei, in 2002.
In prezent, medicamentul este interzis in Spania, Turcia, Finalnda, Japonia, Israel, Sri Lanka si India Pe de alta parte, trebuie spus ca Aulin nu se poate cumpara in tari precum SUA, Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda sau Canada, acolo unde firmele producatoare sau care comercializeaza medicamentul nu au primit aprobarile necesare. Tocmai din cauza reactiilor adverese asupra ficatului pe care Aulinul le provoaca.
In atentia Consiliului Europei
In Romania , dar si in alte tari in care se comercializeaza mari cantitati de Aulin, au existat, de ochii lumii, cateva incercari de a studia, din punct de vedere al efectelor secundare, reactiile pacientilor. In realitate insa, majoritatea incercarilor au fost sponsorizate, finantate sau dirijate de cercetatori asociati firmelor producatoare de Aulin. Drept urmare, aceste asa-zise studii nu reprezinta decat praf in ochii pacientilor si publicului larg, aruncat de producatorii si comerciantii de medicamente.
Numai ca situatia s-ar putea schimba in viitorul nu foarte indepartat, datorita semnalelor de alarma trase de medicii din tarile in care Aulin a fost retras de pe piata si interzis. Datorita acestor semnale, conform procedurii uzuale in tarile europene, problema nimesulidelor a fost supusa dezbaterii Consiliului Stiintific al Consiliului Europei si Comitetului pentru Brevetarea Produselor Medicale (CBPM). Imediat ce CBPM isi va incheia evaluarea, decizia va fi comunicata tuturor statelor membre pentru a fi implementata.
Teste de siguranta, picate
Fiecare medicament trebuie sa treaca doua teste, esentiale pentru lansarea lui pe piata: testul de siguranta si cel de eficacitate. Rapoartele referitoare la efectele secundare serioase ale unor medicamente realizate in tari care au un sistem eficient de supraveghere post-marketing reprezinta un indicator extrem de concludent: nimesulidele si, implicit, Aulin, sunt medicamentele cu cele mai multe "caderi" la testele de siguranta. La inceputul acestui an, dupa moartea unui pacient datorata unei insuficiente hepatice, precum si a altora din cauza ca aveau nevoie de transplant de ficat, s-au mai inregistrat alte 109 de semnalari de reactii adverse ale medicamentelor ce contin nimesulide (66 dintre ele avand legatura cu ficatul). Imediat, oficialii Agentiei Nationale de Medicina din Finlanda au ordonat suspendarea de la vanzare, in 72 ore, a medicamentelor gen Aulin, avertizand, totodata, asupra caracterului urgent si a seriozitatii respectivei masuri. Si in Spania s-au luat aceleasi masuri, ba chiar mai drastice: toate stocurile existente au fost retrase, iar pacientii au fost avertizati sa nu mai foloseasca medicamentele care contin nimesulide. Turcia, de asemenea, a interzis folosirea nimesulidelor. "
miercuri, 22 decembrie 2010
Conform Sf. Canoane ale Bisericii, Avortul este o crimă şi un păcat de omucidere
Cei chemaţi la căsătorie nu au voie să împiedice rodul iubirii lor, prin care se răspândeşte viaţa trupească, după porunca lui Dumnezeu: ”Creşteţi şi vă înmulţiţi” (Facere 1, 28).
După 18 zile de la conceperea copilului, încep a fi simţite bătăile inimii fătului, îşi începe activitatea sistemul sangvin. La 7 săptămâni la făt se fixează impulsurile creierului, se formează organele interne şi cele externe: ochii, nasul, buzele, limba. Deja la 12 săptămâni, când se încearcă a i se curma viaţa, fiinţa îşi exprimă dorinţa de a trăi: întoarce capul, strânge pumnii, mimează, găseşte guriţa şi suge degetele.
În faţa agresivităţii, după Jerome Lejeune, profesor francez de genetică, embrionul reacţionează prin reflexe care măresc ritmul cardiac, ceea ce denotă o emoţie intensă. „Nu ştiu dacă embrionul îşi dă seama – zice Lejeune, – dar este evident că el suferă”.
Medicul american Bernard Nathanson a înregistrat cu ultrasunete avortul unui făt de 12 săptămâni. Acest film, intitulat destul de sugestiv – „Strigătul mut”, demonstrează că fătul presimte ameninţarea instrumentului ucigaş, care se apropie ca să-i zdrobească capul, şi se opune prin mişcări violente şi agitate; bătăile inimii lui cresc de la 120 la 200 pe minut, el deschide larg gura ca întru-n strigăt mut.
Descoperiri recente ale embriologiei şi geneticii dovedesc că perioada preembrională de 2 săptămâni, care era considerată o „fereastră” fie pentru întreruperea sarcinii nedorite, fie pentru a experimenta asupra embrionilor, nu există. Deci, dacă viaţa începe odată cu zămislirea, înseamnă că distrugerea unui copil aflat în stadie embrionară este echivalentă cu uciderea unei fiinţe omeneşti.
Convingerea că avortul este o crimă este argumentată solid în Revelaţia biblică
Psalmii spun că viaţa în uter este creată de Dumnezeu şi este cunoscută personal de El: „Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele... Nu sunt ascunse de tine oasele mele, pe care Le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea, pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele Le-au cunoscut ochii Tăi” (Ps. 138, 13, 15-16). La fel în cartea lui Iov, autorul mărturiseşte acelaşi lucru în cuvintele adresate către Dumnezeu: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit... Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş? M-ai îmbrăcat în piele şi carne, m-ai ţesut din oase şi din vine, apoi mi-ai dat viaţă şi bunăvoinţa Ta, şi purtarea Ta de grijă a ţinut vie suflarea mea... M-ai scos din sânul maicii mele” (Iov 10, 8-12, 18). „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am sfinţit...” (Iov 1, 5) – a zis Domnul prorocului Ieremia. O idee similară găsim în Epistola către Galateni a Sf. Apostol Pavel: „Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, Să-l descopere pe Fiul Său întru mine...” (Gal. 1, 15-16).
Complicitatea la avort e complicitate la crimă
Cei care susţin avortul nu-şi dau seama că prin întreruperea sarcinii, care nu este altceva decât omor cu premeditare, se încalcă dreptul la viaţă a unei fiinţe şi se comite păcatul greu de ucidere, se lipseşte viitorul născut de taina Sf. Botez şi nu mai are posibilitate de a se mântui (Ioan 3, 5).
Statisticile arată că, în patru ani, din circa 4.700.000 de femei, 304 au renunţat la avort în anticamera medicului ginecolog, convinse de grozăvia crimei, de gravitatea păcatului.
Între cauzele care determină femeile să recurgă la avort sunt lipsurile materiale, neînţelegerile în familie, atitudinea dură a părinţilor. Cei implicaţi – soţul, care este de acord sau îndeamnă soţia, medicul, asistenţa, părinţii – duc şi ei răspundere pentru săvârşirea acestei crime. Deci, complicitatea la avort este complicitate la omor. Sf. Ioan Gură de Aur îl consideră vinovat de păcatul uciderii şi pe soţul femeii: „De ce semeni acolo unde ogorul are de gând să strice rodul? Acolo unde se săvârşeşte ucidere înainte de naştere? Căci nici pe desfrânată nu o laşi să fie desfrânată, ci o faci ucigaşă de om?... Şi darul lui Dumnezeu îl batjocoreşti, şi legilor Lui te împotriveşti... Şi sălaşul naşterii tu îl faci sălaş al uciderii. Şi femeia care ţi-a fost dată spre naşterea de prunci tu o pregăteşti pentru ucidere?” Sf. Grigore Teologul arată că „cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecăţii pentru ucidere”. „Cei care dau medicamente abortive sunt ucigaşi, la fel cea care avortează” (Sf. Vasile cel Mare). Iar medicii, de veacuri dau jurământul lui Hipocrate, prin care mărturisesc: „nu voi da femeii substanţe abortive...
Scopul principal al nunţii creştine este naşterea de copii
Potrivit învăţăturilor teologilor, condamnabil este nu numai avortul, dar se consideră nepermisă „orice acţiune prin care se urmăreşte, ca scop sau ca mijloc, împiedecarea procreaţiei”, care se opune planului divin. Scopul principal al nunţii creştine este naşterea de copii. Şi este un păcat grav, când soţii din interese egoiste refuză intenţionat de a naşte copii. Cu atât mai mult, că o parte din medicamentele contraceptive au efecte abortive. Prin folosirea acestor „medicamente”, la femei se menţine perioada ciclului şi după sarcină şi le permite femeilor, aşa cum se menţionează în reclamele apusene de ştiri, „să avorteze în intimitatea propriilor dormitoare”.
Sf. Canoane despre uciderea fătului
Prima referire la acest delict o întâlnim în canoanele Sinodului de la Anchira, convocat în anul 314. Prin canonul 21 a acestui Sinod s-a hotărât următoarele: „Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se ţine îndeobşte. Dar găsind ceva de a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de 10 ani să împlinească în penitenţă potrivit faptelor hotărâte”.
Complicitatea la crimă şi vinovăţia celor implicaţi în astfel de fapte le oglindeşte şi Sf. Vasile cel Mare în canonul 8: „...Prin urmare, şi cele ce dau doctorii de avort ucigaşe sunt şi ele vinovate, şi cele ce primesc otrăvurile, care omoară fătul”. Iar prin canonul 2, Sf. Vasile cel Mare, reluând prevederile canonului 21 al Sinodului de la Anchira, arată şi alte aspecte ale chestiunii: ”Acea care omoară fătul prin meşteşugire, se supune pedepsei uciderii şi la noi nu este după subtilitatea expresiei de făt format sau neformat, căci aici se osândeşte nu numai pentru cel ce se va naşte, ci pentru că şi pe sine s-a primejduit; căci de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta, se mai adaogă şi omorârea fătului, altă ucidere după intenţia celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăinţa lor până la moarte, ci să se primească după un termen de 10 ani, dar vindecarea să se facă nu după timp, ci după chipul pocăinţei”.
Părinţii, care au copii avortaţi, trebuie să se mărturisească la preotul lor, să facă un aspru canon, să facă milostenie, şi mai ales să nască alţi copii în loc.
(Preot Ioan Lisnic, sursa: www.geocities.com)
După 18 zile de la conceperea copilului, încep a fi simţite bătăile inimii fătului, îşi începe activitatea sistemul sangvin. La 7 săptămâni la făt se fixează impulsurile creierului, se formează organele interne şi cele externe: ochii, nasul, buzele, limba. Deja la 12 săptămâni, când se încearcă a i se curma viaţa, fiinţa îşi exprimă dorinţa de a trăi: întoarce capul, strânge pumnii, mimează, găseşte guriţa şi suge degetele.
În faţa agresivităţii, după Jerome Lejeune, profesor francez de genetică, embrionul reacţionează prin reflexe care măresc ritmul cardiac, ceea ce denotă o emoţie intensă. „Nu ştiu dacă embrionul îşi dă seama – zice Lejeune, – dar este evident că el suferă”.
Medicul american Bernard Nathanson a înregistrat cu ultrasunete avortul unui făt de 12 săptămâni. Acest film, intitulat destul de sugestiv – „Strigătul mut”, demonstrează că fătul presimte ameninţarea instrumentului ucigaş, care se apropie ca să-i zdrobească capul, şi se opune prin mişcări violente şi agitate; bătăile inimii lui cresc de la 120 la 200 pe minut, el deschide larg gura ca întru-n strigăt mut.
Descoperiri recente ale embriologiei şi geneticii dovedesc că perioada preembrională de 2 săptămâni, care era considerată o „fereastră” fie pentru întreruperea sarcinii nedorite, fie pentru a experimenta asupra embrionilor, nu există. Deci, dacă viaţa începe odată cu zămislirea, înseamnă că distrugerea unui copil aflat în stadie embrionară este echivalentă cu uciderea unei fiinţe omeneşti.
Convingerea că avortul este o crimă este argumentată solid în Revelaţia biblică
Psalmii spun că viaţa în uter este creată de Dumnezeu şi este cunoscută personal de El: „Că tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele... Nu sunt ascunse de tine oasele mele, pe care Le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea, pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele Le-au cunoscut ochii Tăi” (Ps. 138, 13, 15-16). La fel în cartea lui Iov, autorul mărturiseşte acelaşi lucru în cuvintele adresate către Dumnezeu: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit... Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş? M-ai îmbrăcat în piele şi carne, m-ai ţesut din oase şi din vine, apoi mi-ai dat viaţă şi bunăvoinţa Ta, şi purtarea Ta de grijă a ţinut vie suflarea mea... M-ai scos din sânul maicii mele” (Iov 10, 8-12, 18). „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am sfinţit...” (Iov 1, 5) – a zis Domnul prorocului Ieremia. O idee similară găsim în Epistola către Galateni a Sf. Apostol Pavel: „Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, Să-l descopere pe Fiul Său întru mine...” (Gal. 1, 15-16).
Complicitatea la avort e complicitate la crimă
Cei care susţin avortul nu-şi dau seama că prin întreruperea sarcinii, care nu este altceva decât omor cu premeditare, se încalcă dreptul la viaţă a unei fiinţe şi se comite păcatul greu de ucidere, se lipseşte viitorul născut de taina Sf. Botez şi nu mai are posibilitate de a se mântui (Ioan 3, 5).
Statisticile arată că, în patru ani, din circa 4.700.000 de femei, 304 au renunţat la avort în anticamera medicului ginecolog, convinse de grozăvia crimei, de gravitatea păcatului.
Între cauzele care determină femeile să recurgă la avort sunt lipsurile materiale, neînţelegerile în familie, atitudinea dură a părinţilor. Cei implicaţi – soţul, care este de acord sau îndeamnă soţia, medicul, asistenţa, părinţii – duc şi ei răspundere pentru săvârşirea acestei crime. Deci, complicitatea la avort este complicitate la omor. Sf. Ioan Gură de Aur îl consideră vinovat de păcatul uciderii şi pe soţul femeii: „De ce semeni acolo unde ogorul are de gând să strice rodul? Acolo unde se săvârşeşte ucidere înainte de naştere? Căci nici pe desfrânată nu o laşi să fie desfrânată, ci o faci ucigaşă de om?... Şi darul lui Dumnezeu îl batjocoreşti, şi legilor Lui te împotriveşti... Şi sălaşul naşterii tu îl faci sălaş al uciderii. Şi femeia care ţi-a fost dată spre naşterea de prunci tu o pregăteşti pentru ucidere?” Sf. Grigore Teologul arată că „cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecăţii pentru ucidere”. „Cei care dau medicamente abortive sunt ucigaşi, la fel cea care avortează” (Sf. Vasile cel Mare). Iar medicii, de veacuri dau jurământul lui Hipocrate, prin care mărturisesc: „nu voi da femeii substanţe abortive...
Scopul principal al nunţii creştine este naşterea de copii
Potrivit învăţăturilor teologilor, condamnabil este nu numai avortul, dar se consideră nepermisă „orice acţiune prin care se urmăreşte, ca scop sau ca mijloc, împiedecarea procreaţiei”, care se opune planului divin. Scopul principal al nunţii creştine este naşterea de copii. Şi este un păcat grav, când soţii din interese egoiste refuză intenţionat de a naşte copii. Cu atât mai mult, că o parte din medicamentele contraceptive au efecte abortive. Prin folosirea acestor „medicamente”, la femei se menţine perioada ciclului şi după sarcină şi le permite femeilor, aşa cum se menţionează în reclamele apusene de ştiri, „să avorteze în intimitatea propriilor dormitoare”.
Sf. Canoane despre uciderea fătului
Prima referire la acest delict o întâlnim în canoanele Sinodului de la Anchira, convocat în anul 314. Prin canonul 21 a acestui Sinod s-a hotărât următoarele: „Pe femeile care sunt desfrânate şi-şi omoară fătul şi se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a oprit până la ieşirea din viaţă, şi această hotărâre se ţine îndeobşte. Dar găsind ceva de a le trata mai blând, am hotărât ca vreme de 10 ani să împlinească în penitenţă potrivit faptelor hotărâte”.
Complicitatea la crimă şi vinovăţia celor implicaţi în astfel de fapte le oglindeşte şi Sf. Vasile cel Mare în canonul 8: „...Prin urmare, şi cele ce dau doctorii de avort ucigaşe sunt şi ele vinovate, şi cele ce primesc otrăvurile, care omoară fătul”. Iar prin canonul 2, Sf. Vasile cel Mare, reluând prevederile canonului 21 al Sinodului de la Anchira, arată şi alte aspecte ale chestiunii: ”Acea care omoară fătul prin meşteşugire, se supune pedepsei uciderii şi la noi nu este după subtilitatea expresiei de făt format sau neformat, căci aici se osândeşte nu numai pentru cel ce se va naşte, ci pentru că şi pe sine s-a primejduit; căci de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta, se mai adaogă şi omorârea fătului, altă ucidere după intenţia celor ce îndrăznesc aceasta. Dar nu trebuie să se întindă pocăinţa lor până la moarte, ci să se primească după un termen de 10 ani, dar vindecarea să se facă nu după timp, ci după chipul pocăinţei”.
Părinţii, care au copii avortaţi, trebuie să se mărturisească la preotul lor, să facă un aspru canon, să facă milostenie, şi mai ales să nască alţi copii în loc.
(Preot Ioan Lisnic, sursa: www.geocities.com)
luni, 20 decembrie 2010
Marturii: Marturie dupa un avort ... !!!!!!!!!!!
Era luna februarie cand am aflat ca sunt insarcinata...eram inca la liceu ultimul an... i`am dat vestea prietenului mei speram ca-mi va spune sa il pastram .. dar din pacate nu a spus asa...ma obliga intr-un fel..sa fac avort ca suntem prea tineri ca nu avem ce sa ii oferim si alte chestii...intr-un final am acceptat...in schimb nu dupa mult timp am avut o mica cearta si m-a lasat singura ...timpul trecea iar eu aveam 3 luni umblam pe la doctori ma rugam de ei ...dar nimeni nu vroia ... intr-un final am hotarat sa merg la ecograf ... era asa mic si dulce ... un ghemotoc de copilas ...iar o asistenta lauda copilasul ca e perfect sanatos ... ca doamne ajuta...o sa am un copil minunat...nestiind ce vreau eu sa fac...prietenul in care am avut incredere si cu care am fost impreuna un an si ceva...m-a lasat singura...deja simteam cum misca propriul meu copilas in mine ... nu avea stare ... l-am iubit mai mult ca orice...iar a venit ziua in care a aflat mama mea ...m-a dus la spital si m-au internat.. dupa 2 zile mi-au dat ceva pastile(acele pastile intrerup sarcina pana la 6 luni) eu aveam 4 luni jumatate .. mi-a dat prima tura de pastile ... nu simtisem nimic..dupa a doua tura am simtit cum misca foarte tare copilasul meu(se chinuia...era in ghearele mortzii) iar dintr-o data nu am mai simtit nimic...a murit copilasul meu ... a treia serie de pastile ...mi-au provocat contractii...erau tot mai puternice...dupa cateva ore mi s-a rupt apa...si am nascut...am nascut copilul omorat de mine...iar in loc sa fie ca la o nastere...sa-mi dea copilasul in brate sa fiu bucuroasa...ei mi l-au luat...era mic inca...era mic de felul lui c-am cat palma...dar era bine...era fetita mea,alexandra...ingerul meu pe care nu il pot uita si nu il voi uita niciodata...dupa ce s-a intamplat am avut vise in care plangea si ma intreba de ce am lasat-o? de ce nu am tinut-o? mi se sfasie sufletul.Tot ce imi doresc acum mi-as da si viata sa o vad cum ar arata...sau sa o am iar in pantece...dak o pastram acum aveam 7 spre 8 luni.
NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda!
Loredana
NU VA UCIDETI COPILASUL ASA CUM AM FACUT EU! acum mi-as da viata sa o vad doar o secunda!
Loredana
Mărturii: Constiinta mea e prea incarcata ca sa ma pot ierta
Citesc marturiile femeilor care au facut avort si nu ma pot opri din plans.Lacrimile imi siroiesc pe obraji,dar nu de acum ,nu de ieri,nu de luni,ci de ani.Sunt atatea ori cand plang de fiecare data cand imi amintesc.Avea 21 de ani si o viata dezorganizata,am ramas insarcinata.Prietenul meu plecase din tara,era imediat dupa 1990 si ne cunosteam de prea putin timp.Sora lui m-a sfatuit sa fac avort,ca si ea facuse si fusese usor.Eram crestina doar cu numele si nu stiam ce aveam sa fac,nu puteam sa stiu ce stiu acum,ce am sa regret toata viata.am ucis!Am avut apoi un alt prieten,pe care l-am cunoscut la scurt timp dupa ce primul a plecat.O alta greseala,era mai mic decat mine ca varsta si nici un viitor dar nu am inteles asta de la inceput.A trebuit sa treaca aproape un an sa-mi dau seama de asta si sa savarsesc inca o crima,a doua crima!Nu stiu de ce ,dar de fiecare data cand ma gandesc,am senzatia ca amandoi erau baieti!Si mi-am dorit atat de mult ca primul meu copil sa fie baiat,pentru ca eu am un frate mai mare,care m-a ocrotit in copilarie si as fi vrut tot asa sa se intample si cu ceilalti copii ai mei,sa fie ocrotiti de un frate mai mare.
Nu stiu daca aceasta marturisire ma poate ajuta cu ceva,constiinta mea e prea incarcata ca sa ma pot ierta,dar poate ca totusi cineva va auzi glasul meu si nu va face ceea ce am facut eu,ceea ce nu voi mai face niciodata.
Fireste ca nu am ramas nici cu al doilea prieten,totdeauna viata traita in pacat duce la o ruptura in sufletele noaste si in viata.Am cunoscut pe urma,cand inca eram cu al doilea prieten,pe cel ce avea sa devina apoi sotul meu.Au trecut 12 ani de casnicie ,cu bune si rele si inca 17 ani de la prima crima si cateva luni in plus dupa aceasta pentru a doua.Doamne ,nu imi vine sa cred ca a trecut atata vreme!Acum catva timp ma gandeam''copilul meu dadea acum examenul de capacitate'' sau''copilul meu putea fi elev de liceu.''Daca lasam primul sa traisca,nu ramaneam insarcinata cu al doilea,iar daca macar il lasam pe cel de-al doilea, nu aveam doua crime pe constiinta,dar o crima sau doua sunt la fel de dureroase,mai ales cand stii ca acele fiinte nevinovate sunt moarte din cauza ta,ca au fost sfasiate in timp ce te rugau cu glas mut si iti cereau protectie,tie,celei care trebuia sa-i protejezi,tie,care erai mai rau ca o fiara,caci si animalele salbatice isi protejeaza puii,tie,careia iti cereau dreptul la VIATA,la LUMINA!Cel mai rau ma doare faptul ca stiu ca sunt amandoi intr-un loc intunecat,lipsit de lumina,ca eu i-am lipsit de lumina,de apa Sfantului Botez,de un nume,de Dumnezeu!As da orice acum sa fiu eu in locul lor,iar ei sa traiasca,sa se bucure de viata,de Dumnezeu si de binefacerile LUI!Mi-as da viata pentru ei acum,cand trebuia sa o dau pe a lor,cand trebuia sa mi-o dau pentru ei!Acum e prea tarziu si nu mi-au mai ramas decat lacrimile si regretul.Un regret adanc si negru,care ma epuizeaza de fiecare data cand plang.Poate ca va ganditi ca 17 ani sunt multi si se poate uita in timp..O ,nu va amagiti cu asta,e tot ata de proaspat sentimentul de vina,sentimentul de pacat,sentimentul de murdarie sufletesca!E tot de adanc regretul,tot mai adanc,cand vad in jurul meu femei insarcinate si copilasi,eu,care iubesc atat de mult copiii,au care mi-am ucis proprii copii!Eu,care nu mai pot intoarce timpul,care nu pot scoate acei copilasi din intuneric,care nu mai pot face nimic pentru ei,daca nu am facut atunci cand trebuia!
Au trecut,asa cum am spus,12 ani de casnicie si multumesc Bunului Dumnezeu,avem tot ce ne trebuie.tot,in afara de copii.Si niciodata nu am simtit lipsa lor asa ca acum,cand am 38 de ani,niciodata nu m-a durut mai mult pentru ce am facut,ca atunci cand vad ca sotul meu inoarce ochii dupa copiii celor din jur,cand il vad ce mult si-ar dori proprii nostri copii!12 ani sterpi si goi,12 ani de sperante,de analize,de tratamente.Si culmea,amandoi suntem perfect sanatosi pentru a concepe un copil.nu numai unul,ci cati ne va da Bunul Dumnezeu!Dar stiu de ce!Dumnezeu ma pedepseste,vrea cat mai multe lacrimi din ochii mei,lacrimi care as vrea sa se prefaca in lumina si caldura pentru locul unde se afla copilasii mei,in care se plang lui Dumnezeu pentru ca nu i-am lasat sa traiasca.
Avem tot ce ne trebuie,dar nu avem copii si casa e goala de fiecare data cand ma intorc acasa!Si ma gandesc ce bucurie as fi avut acum,in asteptarea intoarcerii sotului meu,sa ma pot ocupa de copiii nostri,sa ii mangai,sa ii cert,sa ii alint,sa fiu o MAMA!
In timp ce foste colege sau prietene au cel putin doi copii,eu nu am nimic!Il am doar pe Bunul Dumnezeu pe care IL rog sa ma ierte si ne binecuvinteze din nou cu harul Sau,sa vina o zi in care sa-i pot spune fericita sotului meu:''vom fi parinti'' si sa vad fericirea si in ochii lui dragi,ochii lui care poate au obosit de atata asteptare,el care nu are nici o vina ca nu a fost tata pana acum!Si poate atunci voi simti ca Dumnezeu m-a iertat si ca vrea sa-mi mai dea o sansa,sa dea un sens vietii mele,care e goala fara copii.Caci cine altii aduc bucuria in viata noasta,decat copiii?!
Continui sa sper ca voi fi mama si sa ma rog sa fiu iertata si poate IERTAREA v-a veni intr-o zi,sub forma unui bebelus!
Cred ca am scris prea mult,as vrea sa inchei,nu mai repet sfatul celor care au sustinul viata,care au spus''NU'' avortului,carora le multumesc pentru taria lor si pentru ca nu au facut crima!
As dori doar,in final,sa ma adresez celor care posteaza aceste marturii,daca stiu persoane in situtie dificila,adica sunt insarcinate si nu pot avea posibilitatea de a tine copilul,sunt singure si disperate,sunt prea tinere pentru a fi mame(niciodata nu esti prea tanara,copiii cresc asa de repede si nici nu vei sti cand au trecut anii ,iti vei da seama ca ei sunt bucuria vietii tale!) nu sunt intelese de parinti sau soti,nu sunt sprijinite de cei din jur,as vrea sa le ajut,asa cum pot,cu un sfat,cu bani,cu ajutor de a creste copilul,chiar si cu posibilitatea de a o sustine pe tot impul sarcinii si dupa,de a-i oferi un loc in care sa locuiasca si caldura unei prietene,caldura unei surori care nu a avut sfatul unei surori ce s-o opreasca de a face UCIDERE!Stiu ca va ocupati de acest lucru,stiu ca sunt centre speciale ,sunt asociatii ProVita ,care fac acest lucru,sprijina mamele pana la nastere si dupa,o perioada,dar as vrea sa pot face si eu ceva impotriva crimei,as vrea sa pot salva cat mai multi copii de la moarte,in schimbul celor doua vieti pe care le-am luat si nu numai,in sprijinul tuturor celor care vor sa se nasca si au dreptul la VIATA,la LUMINA,la Bunul Dumnezeu!
Pot fi gasita permanent la aceasta adresa de la care trimit e-mailul, soledad719@yahoo.com. Nu pot da momentan un numar de telefon deoarece plec deseori in afara tarii si nu stiu cand pot fi gasita,dar adresa de e-mail e valida tot timpul si pot fi contactata oricand.Va multumesc.
Nu stiu daca aceasta marturisire ma poate ajuta cu ceva,constiinta mea e prea incarcata ca sa ma pot ierta,dar poate ca totusi cineva va auzi glasul meu si nu va face ceea ce am facut eu,ceea ce nu voi mai face niciodata.
Fireste ca nu am ramas nici cu al doilea prieten,totdeauna viata traita in pacat duce la o ruptura in sufletele noaste si in viata.Am cunoscut pe urma,cand inca eram cu al doilea prieten,pe cel ce avea sa devina apoi sotul meu.Au trecut 12 ani de casnicie ,cu bune si rele si inca 17 ani de la prima crima si cateva luni in plus dupa aceasta pentru a doua.Doamne ,nu imi vine sa cred ca a trecut atata vreme!Acum catva timp ma gandeam''copilul meu dadea acum examenul de capacitate'' sau''copilul meu putea fi elev de liceu.''Daca lasam primul sa traisca,nu ramaneam insarcinata cu al doilea,iar daca macar il lasam pe cel de-al doilea, nu aveam doua crime pe constiinta,dar o crima sau doua sunt la fel de dureroase,mai ales cand stii ca acele fiinte nevinovate sunt moarte din cauza ta,ca au fost sfasiate in timp ce te rugau cu glas mut si iti cereau protectie,tie,celei care trebuia sa-i protejezi,tie,care erai mai rau ca o fiara,caci si animalele salbatice isi protejeaza puii,tie,careia iti cereau dreptul la VIATA,la LUMINA!Cel mai rau ma doare faptul ca stiu ca sunt amandoi intr-un loc intunecat,lipsit de lumina,ca eu i-am lipsit de lumina,de apa Sfantului Botez,de un nume,de Dumnezeu!As da orice acum sa fiu eu in locul lor,iar ei sa traiasca,sa se bucure de viata,de Dumnezeu si de binefacerile LUI!Mi-as da viata pentru ei acum,cand trebuia sa o dau pe a lor,cand trebuia sa mi-o dau pentru ei!Acum e prea tarziu si nu mi-au mai ramas decat lacrimile si regretul.Un regret adanc si negru,care ma epuizeaza de fiecare data cand plang.Poate ca va ganditi ca 17 ani sunt multi si se poate uita in timp..O ,nu va amagiti cu asta,e tot ata de proaspat sentimentul de vina,sentimentul de pacat,sentimentul de murdarie sufletesca!E tot de adanc regretul,tot mai adanc,cand vad in jurul meu femei insarcinate si copilasi,eu,care iubesc atat de mult copiii,au care mi-am ucis proprii copii!Eu,care nu mai pot intoarce timpul,care nu pot scoate acei copilasi din intuneric,care nu mai pot face nimic pentru ei,daca nu am facut atunci cand trebuia!
Au trecut,asa cum am spus,12 ani de casnicie si multumesc Bunului Dumnezeu,avem tot ce ne trebuie.tot,in afara de copii.Si niciodata nu am simtit lipsa lor asa ca acum,cand am 38 de ani,niciodata nu m-a durut mai mult pentru ce am facut,ca atunci cand vad ca sotul meu inoarce ochii dupa copiii celor din jur,cand il vad ce mult si-ar dori proprii nostri copii!12 ani sterpi si goi,12 ani de sperante,de analize,de tratamente.Si culmea,amandoi suntem perfect sanatosi pentru a concepe un copil.nu numai unul,ci cati ne va da Bunul Dumnezeu!Dar stiu de ce!Dumnezeu ma pedepseste,vrea cat mai multe lacrimi din ochii mei,lacrimi care as vrea sa se prefaca in lumina si caldura pentru locul unde se afla copilasii mei,in care se plang lui Dumnezeu pentru ca nu i-am lasat sa traiasca.
Avem tot ce ne trebuie,dar nu avem copii si casa e goala de fiecare data cand ma intorc acasa!Si ma gandesc ce bucurie as fi avut acum,in asteptarea intoarcerii sotului meu,sa ma pot ocupa de copiii nostri,sa ii mangai,sa ii cert,sa ii alint,sa fiu o MAMA!
In timp ce foste colege sau prietene au cel putin doi copii,eu nu am nimic!Il am doar pe Bunul Dumnezeu pe care IL rog sa ma ierte si ne binecuvinteze din nou cu harul Sau,sa vina o zi in care sa-i pot spune fericita sotului meu:''vom fi parinti'' si sa vad fericirea si in ochii lui dragi,ochii lui care poate au obosit de atata asteptare,el care nu are nici o vina ca nu a fost tata pana acum!Si poate atunci voi simti ca Dumnezeu m-a iertat si ca vrea sa-mi mai dea o sansa,sa dea un sens vietii mele,care e goala fara copii.Caci cine altii aduc bucuria in viata noasta,decat copiii?!
Continui sa sper ca voi fi mama si sa ma rog sa fiu iertata si poate IERTAREA v-a veni intr-o zi,sub forma unui bebelus!
Cred ca am scris prea mult,as vrea sa inchei,nu mai repet sfatul celor care au sustinul viata,care au spus''NU'' avortului,carora le multumesc pentru taria lor si pentru ca nu au facut crima!
As dori doar,in final,sa ma adresez celor care posteaza aceste marturii,daca stiu persoane in situtie dificila,adica sunt insarcinate si nu pot avea posibilitatea de a tine copilul,sunt singure si disperate,sunt prea tinere pentru a fi mame(niciodata nu esti prea tanara,copiii cresc asa de repede si nici nu vei sti cand au trecut anii ,iti vei da seama ca ei sunt bucuria vietii tale!) nu sunt intelese de parinti sau soti,nu sunt sprijinite de cei din jur,as vrea sa le ajut,asa cum pot,cu un sfat,cu bani,cu ajutor de a creste copilul,chiar si cu posibilitatea de a o sustine pe tot impul sarcinii si dupa,de a-i oferi un loc in care sa locuiasca si caldura unei prietene,caldura unei surori care nu a avut sfatul unei surori ce s-o opreasca de a face UCIDERE!Stiu ca va ocupati de acest lucru,stiu ca sunt centre speciale ,sunt asociatii ProVita ,care fac acest lucru,sprijina mamele pana la nastere si dupa,o perioada,dar as vrea sa pot face si eu ceva impotriva crimei,as vrea sa pot salva cat mai multi copii de la moarte,in schimbul celor doua vieti pe care le-am luat si nu numai,in sprijinul tuturor celor care vor sa se nasca si au dreptul la VIATA,la LUMINA,la Bunul Dumnezeu!
Pot fi gasita permanent la aceasta adresa de la care trimit e-mailul, soledad719@yahoo.com. Nu pot da momentan un numar de telefon deoarece plec deseori in afara tarii si nu stiu cand pot fi gasita,dar adresa de e-mail e valida tot timpul si pot fi contactata oricand.Va multumesc.
duminică, 19 decembrie 2010
METODE CONTRACEPTIVE şi ABORTIVE : (Clasificare - Dr. Todea-Gross Christa)
Metodele naturale :
Metoda coitului întrerupt,
Metoda calendarului ( Ogino-Knaus) ;
Metoda mucusului cervical (Billings) ;
Metoda temperaturii bazale ( curbei termice),
Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ : 3 + 4).
Metoda coitului întrerupt ( dupǎ literatura de specialitate) este consideratǎ a fi cea mai veche metodǎ contraceptivǎ reversibilǎ, care şi în epoca modrenǎ mai are mulţi adepţi. Eficacitatea acestei metode este în funcţie de capacitatea bǎrbatului de a-şi controla momentul ejaculǎrii – lucru nu întotdeauna posibil. Trebuie ţinut seama cǎ lichidul preejaculatoriu ( din prostatǎ, glande Cowper), conţine de asemenea spermatozoizi.
Dezavantaje psihologice sau chiar medicale :
bǎrbaţii se plâng de neurastenie, tulburǎri de dinamicǎ sexualǎ, frustrare ; femeia poate prezenta congestie pelvianǎ,dureri pelviene, dispareunie( dureri în timpul actului sexual),frigiditate, tulburǎri de sensibilitate, lipsa orgasmului.
În realitate : este vorba de pǎcatul onaniei ! Reacţiile descrise mai sus sunt în mod evident rezultatul pǎcatului sǎvârşit şi iatǎ cǎ existenţa acestor reacţii, fǎrǎ a exista o explicaţie ştiinţificǎ, sunt recunoscute chiar şi de cǎtre ştiinţa medicalǎ !
Metoda calendarului /abstinenţǎ sexualǎ /metoda Ogino-Knaus ( dupǎ literatura de spedialitate)are la bazǎ modificǎrile organelor genitale din perioada ciclului menstrual. Studiind statistic ciclurile menstruale normale ale unui numǎr mare de femei, în raport cu ovulaţia, deci cu posibilitǎţile de fecundaţie, Ogino şi Knaus au dedus cǎ nu toatǎ perioada dintre menstruaţii este fecundǎ ci numai o perioadǎ destul descurtǎ, în medie de 8 zile,restul zilelor sunt improprii fecundaţiei. Dificultatea constǎ îndeterminarea acestei perioade , deoarece nu toate ciclurile sunte gale la femei, ele variind între 23 şi 40 de zile .....
Continuare (Metoda calendarului).Eşecul este destul de mare din motive obiective sau subiective.Prima cauzǎ obiectivǎ este fenomenul preovulaţiei când ovulaţia poate surveni în afara zilelor stabilite iar pe de altǎ parte un contact sexual poate duce uneori prin impulsurile nervoase declanşate la o ovulaţie în afara perioadei normale din mijlocul ciclului sau chiar o ovulaţie suplimentarǎ . A doua cauzǎ obiectivǎ este completa neregularitate a ciclului.
Metoda mucusului cervical ( metoda Billings ):John şi EvelynBillings, medici, soţ şi soţie din Australia, au descris în 1973 aceastǎ metodǎ care se bazeazǎ pe observarea modoficǎrilor mucusului, înainte şi dupǎ ovulaţie.Astfel, în primele zile ale ciclului mucusul cervical (sau glera cervicalǎ) lipseşte, mucoasa vaginalǎ fiind uscatǎ –sunt « zilele uscate »când fertilitatea este scǎzutǎ dar nu imposibilǎ. Dupǎ 2-3 zile creşte secreţia hormonilor estrogeni, motiv pentru care la nuvelul colului uterin se secretǎ o glerǎ cervicalǎ mai fluidǎ, dar vâscoasǎ şi opacǎ.În continuare glera se clarificǎ , devenind propice ascensiunii spermatozoizilor – sunt « zilele de vârf », când se produce ovulaţia.
În aceastǎ perioadǎ fertilitatea este maximǎ. Dupǎ aceea subinfluenţa progesteronului, glera se tulburǎ iarǎşi, devine mai puţin fluidǎ, pentru ca apoi sǎ disparǎ treptat.La 3-4 zile dupǎ ovulaţie, fertilitatea scade, fiind minimǎ când dispare glera cervicalǎ. Se ţine seama şi de micile simptome ale ovulaţiei urerea intermenstrualǎ, mica sânferare de la mijlocul ciclului,dureri de sân , apariţia acneei şi a altor modificǎri de piele,schimbǎri comportamentale.
Metoda temperaturii bazale ( a curbei termice) :se bazeazǎ pe efectul termogen al progesteronului şi pe modificarea curbei termice în momentul ovulaţiei ( dacǎ se considerǎ o singurǎ ovulaţie într-un ciclu menstrual). Ovulaţia se produce fie în ultima zi de temperaturǎ bazalǎ, fie în ziua a 2-a sau a 3-a de creştere a temperaturii bazale.Explicaţia este datǎ de creşterea concentraţiei de progesteron cu efectele termogene menţionate.În preajma ovulaţiei, temperatura bazalǎ creşte cu 0,2 – 0.4 º C. Aceastǎ creştere trebuie sǎ fie de 3 zile la rând şi şi sǎ fie mare ca temperatura din 6 zile anterioare. Spermatozoizii pot supravieţui în medie 3 zile ( în cazuri excepţionale şi 7zile !), ca atare 3 zile dupǎ ciclu cât şi dupǎ ovulaţie existǎ o perioadǎ de fertilitate. La femeile cu cicluri neregulate aceastǎ metodǎ nu poate fi folositǎ.
Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ):se referǎ la combinarea celor douǎ metode: termicǎ şi a mucusului cervical cu simptomele ovulaţiei duc , dupǎ pǎrerea specialiştilor , la eficienţǎ contraceptivǎ bunǎ.
Concluzia noastrǎ :
Scopulscuzǎ mijloacele ?
Sunt morale aceste metode? În realitate noi NU dorim sǎ avem un copil ci dorim sǎ împiedicǎm o sarcinǎ, o naştere. Oare ne mai lǎsǎm în voia lui Dumnezeu ? Mai facem voia Lui sau a noastrǎ ? Sfinţii Pǎrinţi ai Ortodoxiei combat aceastǎ metodǎ.
NOI din zilele moderne avem dreptul sǎ schimbǎm canoanele Bisericiidoar pentru a ne argumenta plǎcerile ?
În concluzie, noi intervenim în planul lui Dumnezeu prin planificare familialǎ (planning familial), indiferent de metodele folosite, chiar dacǎ mai nou li se spune « metode naturale » doar pentru a acoperi rǎul cu o mantie albǎ.
II.)Metodelelocale, de barierǎ :
Masculine:prezervativul sau condomul ( dupǎ literatura de specialitate):
- este confecţionat din latex foarte subţire, care se poate rupe uşor sau poate provoca reacţii alergice la femeie ;
- este acoperit cu un lubrifiant sau cu substanţe spremicide care conţin Nonoxinol9– o substanţǎ toxicǎ pentru spermatozoizi;
-în cadrul utilizǎrii obişnuite rata de eşec este mare: 14 sarcini la 100 femeiîn primul an de utilizare;În realitate:
rata de eşec este mult mai mare în randul tinerilor unde este metoda cea mai des folositǎ;
Nonoxinol9 este toxicǎ şi pentru organismul femeii, deoarece absorbit în sânge poate provoca alergii la femeie dar este şi teratogen pentru copil provocând malformaţii ; urmeaza---
este o metodǎ folositǎ în mod abuziv în scopul prevenirii bolilor cu transmitere sexualǎ, în special S.I.D.A. deşi se ştie cǎ Nu se previne aceastǎ boalǎ prin folosirea prezervativului: astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că la un index Pearl de 5 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă;
2.)Feminine:metode de barierǎ vaginale ( dupǎ literatura de specialitate);
sunt metode de bariera care se afla sub controlul femeii, sunt amplasate în vagin cu putin timp înainte de contactul sexual;
exista mai multe tipuri de metode locale/vaginale:
a) Spermicide - tablete, ovule, tablete spumante, filme,geluri, creme; spermicidele distrug spermatozoizii sau le afecteaza motilitatea astfel încât acestia nu mai pot ajunge în trompele uterine sa fecundeze ovulul; produc iritţii atât la femei cât şi la bǎrbat; reacţiile secundare produse de Nonoxinol 9 au fost descrise mai sus;
Diafragma - o cupola moale de cauciuc care acopera colul uterin si care se foloseste împreuna cu un gel sau o crema spermicida; creşte frecvenţa infecţiilor aparatului genital;
Cupola cervicala - o cupola mai mica decât diafragma;
Bureţi vaginali – confecţionate Rata de eşec: 20 de sarcini la 100 de femei în primul an de utilizare: din colagen / impregnate cu spermicide / tampoane cu clorurǎ de benzalconiu;
Contracepti cu hormoni.
În realitate :
- hormonii folosiţi, estrogenul şi progesteronul, sunt doi hormoni feminini care administraţi unei femei sǎnǎtoase, produc modificǎri însemnate la nivelul organelor genitale şi a întregului organism, generând un întreg lanţ dereacţii secundare care provoacǎ în timp boli cronice grave, dar cel mai grav efect al lor este avortul hormonal ! Efectullor contraceptiv este minor în comparaţie cu efectul lor abortiv şi al efectelor secundare asupra întregului organism ! Dr.Rudolf Ehmann din Elveţia considerǎ cǎ s-a pus pe piaţa cel mai sinucigaş medicament care a existat vreodatǎ !
Metoda coitului întrerupt,
Metoda calendarului ( Ogino-Knaus) ;
Metoda mucusului cervical (Billings) ;
Metoda temperaturii bazale ( curbei termice),
Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ : 3 + 4).
Metoda coitului întrerupt ( dupǎ literatura de specialitate) este consideratǎ a fi cea mai veche metodǎ contraceptivǎ reversibilǎ, care şi în epoca modrenǎ mai are mulţi adepţi. Eficacitatea acestei metode este în funcţie de capacitatea bǎrbatului de a-şi controla momentul ejaculǎrii – lucru nu întotdeauna posibil. Trebuie ţinut seama cǎ lichidul preejaculatoriu ( din prostatǎ, glande Cowper), conţine de asemenea spermatozoizi.
Dezavantaje psihologice sau chiar medicale :
bǎrbaţii se plâng de neurastenie, tulburǎri de dinamicǎ sexualǎ, frustrare ; femeia poate prezenta congestie pelvianǎ,dureri pelviene, dispareunie( dureri în timpul actului sexual),frigiditate, tulburǎri de sensibilitate, lipsa orgasmului.
În realitate : este vorba de pǎcatul onaniei ! Reacţiile descrise mai sus sunt în mod evident rezultatul pǎcatului sǎvârşit şi iatǎ cǎ existenţa acestor reacţii, fǎrǎ a exista o explicaţie ştiinţificǎ, sunt recunoscute chiar şi de cǎtre ştiinţa medicalǎ !
Metoda calendarului /abstinenţǎ sexualǎ /metoda Ogino-Knaus ( dupǎ literatura de spedialitate)are la bazǎ modificǎrile organelor genitale din perioada ciclului menstrual. Studiind statistic ciclurile menstruale normale ale unui numǎr mare de femei, în raport cu ovulaţia, deci cu posibilitǎţile de fecundaţie, Ogino şi Knaus au dedus cǎ nu toatǎ perioada dintre menstruaţii este fecundǎ ci numai o perioadǎ destul descurtǎ, în medie de 8 zile,restul zilelor sunt improprii fecundaţiei. Dificultatea constǎ îndeterminarea acestei perioade , deoarece nu toate ciclurile sunte gale la femei, ele variind între 23 şi 40 de zile .....
Continuare (Metoda calendarului).Eşecul este destul de mare din motive obiective sau subiective.Prima cauzǎ obiectivǎ este fenomenul preovulaţiei când ovulaţia poate surveni în afara zilelor stabilite iar pe de altǎ parte un contact sexual poate duce uneori prin impulsurile nervoase declanşate la o ovulaţie în afara perioadei normale din mijlocul ciclului sau chiar o ovulaţie suplimentarǎ . A doua cauzǎ obiectivǎ este completa neregularitate a ciclului.
Metoda mucusului cervical ( metoda Billings ):John şi EvelynBillings, medici, soţ şi soţie din Australia, au descris în 1973 aceastǎ metodǎ care se bazeazǎ pe observarea modoficǎrilor mucusului, înainte şi dupǎ ovulaţie.Astfel, în primele zile ale ciclului mucusul cervical (sau glera cervicalǎ) lipseşte, mucoasa vaginalǎ fiind uscatǎ –sunt « zilele uscate »când fertilitatea este scǎzutǎ dar nu imposibilǎ. Dupǎ 2-3 zile creşte secreţia hormonilor estrogeni, motiv pentru care la nuvelul colului uterin se secretǎ o glerǎ cervicalǎ mai fluidǎ, dar vâscoasǎ şi opacǎ.În continuare glera se clarificǎ , devenind propice ascensiunii spermatozoizilor – sunt « zilele de vârf », când se produce ovulaţia.
În aceastǎ perioadǎ fertilitatea este maximǎ. Dupǎ aceea subinfluenţa progesteronului, glera se tulburǎ iarǎşi, devine mai puţin fluidǎ, pentru ca apoi sǎ disparǎ treptat.La 3-4 zile dupǎ ovulaţie, fertilitatea scade, fiind minimǎ când dispare glera cervicalǎ. Se ţine seama şi de micile simptome ale ovulaţiei urerea intermenstrualǎ, mica sânferare de la mijlocul ciclului,dureri de sân , apariţia acneei şi a altor modificǎri de piele,schimbǎri comportamentale.
Metoda temperaturii bazale ( a curbei termice) :se bazeazǎ pe efectul termogen al progesteronului şi pe modificarea curbei termice în momentul ovulaţiei ( dacǎ se considerǎ o singurǎ ovulaţie într-un ciclu menstrual). Ovulaţia se produce fie în ultima zi de temperaturǎ bazalǎ, fie în ziua a 2-a sau a 3-a de creştere a temperaturii bazale.Explicaţia este datǎ de creşterea concentraţiei de progesteron cu efectele termogene menţionate.În preajma ovulaţiei, temperatura bazalǎ creşte cu 0,2 – 0.4 º C. Aceastǎ creştere trebuie sǎ fie de 3 zile la rând şi şi sǎ fie mare ca temperatura din 6 zile anterioare. Spermatozoizii pot supravieţui în medie 3 zile ( în cazuri excepţionale şi 7zile !), ca atare 3 zile dupǎ ciclu cât şi dupǎ ovulaţie existǎ o perioadǎ de fertilitate. La femeile cu cicluri neregulate aceastǎ metodǎ nu poate fi folositǎ.
Metoda simpto-termalǎ ( combinatǎ):se referǎ la combinarea celor douǎ metode: termicǎ şi a mucusului cervical cu simptomele ovulaţiei duc , dupǎ pǎrerea specialiştilor , la eficienţǎ contraceptivǎ bunǎ.
Concluzia noastrǎ :
Scopulscuzǎ mijloacele ?
Sunt morale aceste metode? În realitate noi NU dorim sǎ avem un copil ci dorim sǎ împiedicǎm o sarcinǎ, o naştere. Oare ne mai lǎsǎm în voia lui Dumnezeu ? Mai facem voia Lui sau a noastrǎ ? Sfinţii Pǎrinţi ai Ortodoxiei combat aceastǎ metodǎ.
NOI din zilele moderne avem dreptul sǎ schimbǎm canoanele Bisericiidoar pentru a ne argumenta plǎcerile ?
În concluzie, noi intervenim în planul lui Dumnezeu prin planificare familialǎ (planning familial), indiferent de metodele folosite, chiar dacǎ mai nou li se spune « metode naturale » doar pentru a acoperi rǎul cu o mantie albǎ.
II.)Metodelelocale, de barierǎ :
Masculine:prezervativul sau condomul ( dupǎ literatura de specialitate):
- este confecţionat din latex foarte subţire, care se poate rupe uşor sau poate provoca reacţii alergice la femeie ;
- este acoperit cu un lubrifiant sau cu substanţe spremicide care conţin Nonoxinol9– o substanţǎ toxicǎ pentru spermatozoizi;
-în cadrul utilizǎrii obişnuite rata de eşec este mare: 14 sarcini la 100 femeiîn primul an de utilizare;În realitate:
rata de eşec este mult mai mare în randul tinerilor unde este metoda cea mai des folositǎ;
Nonoxinol9 este toxicǎ şi pentru organismul femeii, deoarece absorbit în sânge poate provoca alergii la femeie dar este şi teratogen pentru copil provocând malformaţii ; urmeaza---
este o metodǎ folositǎ în mod abuziv în scopul prevenirii bolilor cu transmitere sexualǎ, în special S.I.D.A. deşi se ştie cǎ Nu se previne aceastǎ boalǎ prin folosirea prezervativului: astfel, medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că la un index Pearl de 5 100 bărbaţi infectaţi cu SIDA infectează anual 35 de femei, dacă aceştia utilizează în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată înşelătorie periculoasă;
2.)Feminine:metode de barierǎ vaginale ( dupǎ literatura de specialitate);
sunt metode de bariera care se afla sub controlul femeii, sunt amplasate în vagin cu putin timp înainte de contactul sexual;
exista mai multe tipuri de metode locale/vaginale:
a) Spermicide - tablete, ovule, tablete spumante, filme,geluri, creme; spermicidele distrug spermatozoizii sau le afecteaza motilitatea astfel încât acestia nu mai pot ajunge în trompele uterine sa fecundeze ovulul; produc iritţii atât la femei cât şi la bǎrbat; reacţiile secundare produse de Nonoxinol 9 au fost descrise mai sus;
Diafragma - o cupola moale de cauciuc care acopera colul uterin si care se foloseste împreuna cu un gel sau o crema spermicida; creşte frecvenţa infecţiilor aparatului genital;
Cupola cervicala - o cupola mai mica decât diafragma;
Bureţi vaginali – confecţionate Rata de eşec: 20 de sarcini la 100 de femei în primul an de utilizare: din colagen / impregnate cu spermicide / tampoane cu clorurǎ de benzalconiu;
Contracepti cu hormoni.
În realitate :
- hormonii folosiţi, estrogenul şi progesteronul, sunt doi hormoni feminini care administraţi unei femei sǎnǎtoase, produc modificǎri însemnate la nivelul organelor genitale şi a întregului organism, generând un întreg lanţ dereacţii secundare care provoacǎ în timp boli cronice grave, dar cel mai grav efect al lor este avortul hormonal ! Efectullor contraceptiv este minor în comparaţie cu efectul lor abortiv şi al efectelor secundare asupra întregului organism ! Dr.Rudolf Ehmann din Elveţia considerǎ cǎ s-a pus pe piaţa cel mai sinucigaş medicament care a existat vreodatǎ !
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)